Imi aduc aminte din cand in cand ca sunt foarte bogata, ca detin multe bloguri. In blogul de fata am pus intr-o vreme foarte mult suflet. Devenise parte din mine. Am investit in el timp si sentimente. Apoi viata m-a purtat incolo si incoace intr-un ritm ametitor, iar eu am abandonat, rand pe rand, mai toate blogurile.
Nici acum nu am mare lucru de scris pentru public, dar vreau sa imi amintesc ca in ziua de 9 septembrie am trecut pe aici. Daca se intampla sa observi, te salut. Daca nu, aia e, sunt obisnuita sa vorbesc si singura de cand stau mai mult in casa.
Mai vorbesc si cu cainii, iar ei, culmea, imi si raspund. In felul lor, desigur. Onix incercand sa ajunga la fata mea, sa ma linga, iar Bruno ciulind urechile si stand in pozitia regulamentara de sezi. Dureros este ca rareori simt nevoia sa vorbesc cu oameni. Tot mai rar, tot mai putin. Imi e bine cu mine si cu cei putini, ai mei.
Intr-o vreme mai vorbeam pe youtube, dar mi-a trecut pofta de a face asta dupa ce am observat ca nu era ok ce se intampla. Nu voi detalia. Nu mai citesc nici bloguri, cum faceam odinioara cu atata pasiune. Stiam despre fiecare blogger in parte tot ce binevoise sa spuna despre el pe marele internet.
Multi dintre cei care imi placeau si-au sters sau abandonat blogurile. Au disparut. Pentru altii am devenit invizibila sau chiar mai rau. Uite, una dintre doamnele cu care m-am pupat si conversat cativa ani, de exemplu. Orice nimic o framanta, venea repede pe privat sa vorbim despre respectiva problema.
Intr-o dimineata, cand m-am trezit, am observat pe fb ca o cunostinta comuna scrisese numele prietenei mele, dar fara tag. Am cautat-o manual si am observat ca nu mai eram prietene. Intre noi nu existase nimic rau, nici un semn ca nu mai eram pe aceeasi lungime de unda. Si totusi, iata ca ii devenim straina peste noapte.
M-am enervat rau, dar nu am cerut explicatii. Daca asta a simtit, asta a facut. I-am dat block si ei, si neamurilor sale. Macar sa nu ma mai vada, daca tot o deranja prezenta mea. I-as fi trimis cateva mesaje urari felicitari, dar mi-am amintit la timp ca incerc sa joc rolul unei doamne educate, asa ca m-am abtinut.
Ma abtin si acum ca sa nu spun mai multe sau sa dau nume. Spun doar ca ochii caprui fura inima oricui, iar cate unii fura timp din vietile altora si dau la schimb rahat. Gata, am trecut pe aici, mi-am spus oful si acum fug. Ne auzim peste inca un an. Ahahahaha.
Poza de atentie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu