Afise prin oras

Se contrazic si se cearta oamenii tot mai des, din toate nimicurile, in incercarea de a-si impune punctul de vedere, de a dovedi ca dreptatea este de partea lor, uneori chiar fara sa mai asculte si argumentele interlocutorilor. De la rosia montana si pana la cainii maidanezi, de la avorturi si pana la construirea de noi biserici, de la pungi de pufuleti si pana la pene de pasare phoenix, fiecare om are pareri clare si vrea sa le impuna multimilor. Imi aduc aminte de febra ce ii cuprinsese acum cativa ani, cand au descoperit ca orasele Romaniei erau impanzite de tot felul de afise, de la cele mici, prin care diverse persoane anuntau ca au ceva de vanzare, inchiriere sau cumparare, afise cu catei, pisici si alte animalute pierdute sau gasite, afise prin care diverse mici firme incercau sa isi vanda marfa, si pana la afisele mari, frumos colorate, lucioase, prin care marile firme sau artisti ai tarii invitau lumea la spectacole, concursuri, etc. 

Furia, o emotie coplesitoare, se vindeca in comunitate

Motto: "A tine furia in tine e ca si cum ai prinde in palma un carbune incins pe care voiai sa il arunci in cineva. Tu vei fi cel ce se va arde!"- Buddha

Imi bate ploaia pe obraz sau plang tacut, langa fereastra ce da spre lume? Las genele si buzele sa tremure usor, pana cand simt ca se linistesc singure. Cu ochii inchisi, intind mana spre nemarginire, incercand sa imi dau seama daca mai este acolo sau daca drumul s-a sfarsit. Ating poteca plina de Emotii si zambesc trist. Privesc inapoi; printre copaci falnici si ierburi pipernicite vad calea ce am urmat-o/urcat-o pana aici. Bucurie, mandrie, teama, invidie, tristete, neliniste, manie, iubire, pe toate le-am incercat, pipaindu-le cu sufletu-mi, mereu inconjurata de prieteni. Inima, flamanda de dragoste si frumos, le-a inghit, hulpava. Fiecare noua emotie o ajuta sa creasca, si iar sa creasca, precum un balon umflat cu aer. Credeam ca intr-o zi isi va lua zborul spre nemarginire si ca ma va lasa in urma, asa cum in urma raman mosnegii cand merg spre parculete cu nepotii.

Cand e somnul mai dulce...

Mi-am spus ca trebuie sa o las mai moale, sa pun calitatea in fata cantitatii, insa din chiar prima zi dupa luarea deciziei s-a ivit ceva neasteptat, care mi-a dat planurile peste cap, asa ca am continuat sa scriu multe articole, unele dintre ele de nici o culoare. Nici articolul de fata nu este vreo capodopera literara, bineinteles. Il scriu numai pentru a-mi descarca nervii adunati de la prima ora. 

Am stat treaza pana tarziu in noapte, am scris si am comunicat cu diferite persoane, timp in care am fumat fara masura. Asa se face ca m-am trezit in aceasta dimineata fara tigari,

De pe facebook plec scarbita

Cobor grabita din pat si ma indrept spre bucatarie, locul din care va rasari licoarea magica. Am uitat ca pe Ionut l-a apucat ieri harnicia si a pus cafetiera la foc doar cu apa si detergent, sa o curete de orice urma de folosire. Acum trebuie sa o limpezesc bine, daca nu vreau sa imi spal intreg interiorul cu detergentul asta parfumat. Pun cafeaua la foc, ma spal rapid pe ochi si deschid laptopul. Oare a mai aparut vreo noutate in timp ce dormeam?