De pe facebook plec scarbita

Cobor grabita din pat si ma indrept spre bucatarie, locul din care va rasari licoarea magica. Am uitat ca pe Ionut l-a apucat ieri harnicia si a pus cafetiera la foc doar cu apa si detergent, sa o curete de orice urma de folosire. Acum trebuie sa o limpezesc bine, daca nu vreau sa imi spal intreg interiorul cu detergentul asta parfumat. Pun cafeaua la foc, ma spal rapid pe ochi si deschid laptopul. Oare a mai aparut vreo noutate in timp ce dormeam?

Cam ce noutate ar putea sa apara? Un alt cretin care nu are somn din cauza mea? O alta notificare cum ca x sau y au postat ceva pe facebook? Un mesaj de la sora mea, in care imi spune ”buna dimineata”? Si totusi, acesta este ritualul de fiecare dimineata, mereu acceasi infrigurare la trezire, aceeasi asteptare a nici eu nu stiu ce. As vrea sa am destul curaj, sa scot din listele pe care le-am facut candva toate miorlaitele prefacute ce imi intuneca pagina de fb. Nu le mai pot suporta, orice ar face de acum inainte. Si imi voi face curaj intr-o zi sa le intorc spatele, sa uit ca le-am cunoscut.

Pana atunci, incerc sa ma concentrez pe ceea ce mi-am propus sa fac. Oare voi reusi? Am o zi proasta, sunt mult prea obosita si as prefera sa fiu undeva la munte, sa ma bata vantul si sa respir aer rece. Dar nu pot deocamdata. As vrea sa scriu, dar pana si asta mi se pare o treaba prea grea astazi. Mi-am propus acum ceva timp sa imi iau o minivacanta, sa stau cateva zile departe de internet. Inca nu am reusit, si asta pentru ca am scris, am scris mult, si de cele mai multe ori prost, in graba, de nevoie.

Voi scrie si altfel, pentru ca pot, dar mai intai am nevoie de odihna, de mult somn. Trebuie sa ma rup de facebook in primul rand, pentru ca de acolo plec mereu scarbita. Cum naiba am ajuns sa am in lista atat de multi oameni cu care nu am nici o legatura, oameni care nu gandesc ca mine, oameni care se prefac a fi ceea ce nu sunt, oameni care au pareri diametral opuse de ale mele, oameni de o rautate incredibila, care ar fi in stare sa isi defaimeze si mamele, doar pentru a arata lumii cat sunt de inteligenti si spirituali? 

In aceasta dimineata, pentru prima data in viata, am avut, cel putin pentru o clipa, tendinta de a-mi sterge contul, de a lasa in urma aceasta lume falsa, ce imi distrage atentia de la treburile mele si ma incarca de ura fata de omenire. Apoi mi-am spus ca nu ascunderea capului in nisip este solutia. Intai si intai e musai sa curat lista aia, sa elimin toti prefacutii, toti marii judecatori ai valorilor umane existente sau doar inventate. Vor sa traiasca asa? Treaba lor! Dar eu nu vreau sa ii vad. Nu vreau sa stau alaturi de fiinte umane care isi cladesc lumea pe spinarea celorlalti. 

Am baut cafeaua, mi-am descarcat povara ce imi umbrea ziua, am luat o decizie si ma simt usurata. Daca nu va veti mai regasi in lista mea de prieteni, sa stiti ca v-am perceput ca facand parte dintre miorlaitii, prefacutii sau marlanii despre care am scris mai sus. Ma duc sa mai scriu un advertorial acum.