Incerc sa inteleg macar o mica parte din ceea ce inseamna cultura nipona, cu ale sale ceaiuri renumite, cu ritualuri sofisticate, cu ale sale elegante haiku si ikebana, cu samurai si gheise. Totul imi e strain si eu ma
simt de parca as fi o precolumbiana ajunsa in mijlocul New York-ului. Iau notite si imi fac temele, sperand sa inteleg ceea ce pare de neinteles.
Mintea parca mi-e prinsa intr-o puscarie de concepte. Am nevoie e o noua doza de intelepciune sau de nebunie pentru a putea crede ca un european a inteles vreodata pe deplin un japonez. Este o simpla iluzie si multi se lasa amagiti de ea, doar pentru ca si-au cumparat un bol si au facut un ceai de vara sau pentru ca au imitat, precum maimuta, cateva caractere reprezentand numele lor scris in kanji.
Nu-i furt, nu e inselaciune, nu-i nici crima. Este doar traiul intr-o alta lume, total diferita de a lor. Nici educatia, nici doxa nu ne vor ajuta vreodata sa pricepem ceea ce pentru un nipon e natural. Prind intre degete un biet surub si-mi spun ca vad un surub. Ti-l arat si tie si imi spui ca este un surub. Oare ce ar gandi si spune un japonez vazand surubul?
Ma urc in tramvai cu bratul plin de flori, crengute, farfurioare si-un kenzan. Astept cu nerabdare sa ajung acasa, convinsa ca am descifrat secretele nipone ale tablourilor vii, ale fascinantei ikebana. Urmez pas cu pas indrumarile gasite pe net. Aranjez flori si crengute in vaze, ma uit la ele si stiu ca aspectul este reusit. Dar ce ar intelege un japonez din arta mea, din ceea ce am vrut sa transmit? Astept un verdict si el nu mai vine...
Nu-i furt, nu e inselaciune, nu-i nici crima, sunt doar cuvintele alese de Cuvanta pentru duzina, asezate intr-un text oarecare.
Verdictul meu este ca vroiam sa vad ikebana ta :)
RăspundețiȘtergereOare trebuie sa fii japonez ca sa simti ikebana? Cred ca florile apartin oamenilor, nu unor culturi.
Ikebana mea s-a dus de mult... Dupa un timp, nici macar eu nu am mai crezut ca poate reprezenta ceva... Fusese o simpla iluzie ca pot invata in cateva ore ceea ce altii invata in cativa ani. :)
ȘtergereDa, eu asa cred, ca doar crescand printre japonezi poti simti cu adevarat fiecare simbol.
Majoritatea(nu mă indoiesc că există excepții) percepe universul japonez ca pe un univers complicat, cu măşti şi chimonouri somptuoase. Suntem „invadați de dialog” şi poate şi de-asta. :)
RăspundețiȘtergereMă îndoiesc că cineva ar putea forma un ataşament puternic fața de literatura japoneză doar citind clasicii. Farmecul vine de la/din simțuri, iar acestea le-am căpătat mai întâi odată cu descoperirea Haiku-ului, dar nu intens. Silabiseam şi eu...
Apoi, a urmat nô. Un aspect, specific teatrului nô, e modul în care merg actorii, dar cuvântul potrivit ar fi, mai degrabă, alunecă. Această alunecare se numeşte suriashi, care s-ar traduce „ tălpile care ling”, deoarece picioarele actorului nu părăsesc podeaua. Doar din când în când are loc o schimbare de ritm, ce creează un contrapunct şi atunci actorul ridică piciorul şi loveşte cu el de podea, iar datorită rezonatorilor plasați sub ea, sunetul se va auzi precum o furtună îndepărtată. :)
O altă idee strâns legată de magia teatrului nô este acel joc interior al energiilor, ce continuă să curgă chiar şi atunci când acțiunea a fost încheiată, ceea ce în japoneză se numeşte io-în. Termenul desemnează sunetul ce se prelungeşte după bătaia unui clopot.
Coregrafia din teatrul Nô are valențe specifice, mişcările nu sunt întâmplătoare, ci stilizate şi codificate. De exemplu, o mână ridicată lent la nivelul ochilor, dar fără să îi atingă, semnifică lacrimi. Mişcările unui evantai au şi ele nuanțe diferite. Când evantaiul este deschis şi ascunde masca e semn de somn. Dar evantaiul poate fi deschis, închis, ridicat deasupra capului, culcat la orizontală, aruncat în față, fiecare gest semnificând, pe rând, a asculta, a gândi, a privi luna, apa, etc.
Femeia, Războinicul şi Bătrânul sunt trei tipologii umane de bază ce trebuiesc asimilate profund. La sfârşitul spectacolului Nô actorul se retrage şi nu revine cu masca în mână, ca în Occident. Spectacolul se încheie cu o enigmă : cine a jucat?
Eu am jucat... într-un spectacol Bunraku(teatru de păpuşi tradiţional japonez) un duh aerian bătrân, partener de joacă al unui copil. Se numea Tengu şi presupunea trei mânuitori. Unul mânuieşte picioarele, unul mâna dreaptă şi unul mâna stângă şi capul. Eu am mânuit capul şi mâna.
Însă, pentru a învăța Bunraku "pe bune" e nevoie de 10 ani pentru mânuirea picioarelor, 10-15 ani pentru mâna stângă şi încă 10 pentru cap, astfel că durata uceniciei este de mai mult de 30 de ani pentru a deveni maestru în arta Bunraku. :)
Nouă ne-a luat o lună(şi-un soare, că nu prea am mai văzut lumina 30 de zile, căci munceam ca la balamuc să învăţ în 30 de zile cât alţii în 30 de ani).
Deci cinci mâini animă păpuşa, ritmul general al mânuirii se stabileşte în funcție de ritmul respirației maestrului mânuitor. În cazul de faţă, eu.
Mânuitorii au nume ce semnifică “apt de a schimba spiritul copacului” sau “ apt a da viață lemnului”.
Aş mai zice multe, că mi-e drag să povestesc câte ceva din acele vremuri,dar nu mă mai lungesc. Iaca, ai vrut un nipon, da' ai căpătat un surogat. :)
cred ca este cel mai interesant lucru citit de mine in ultimul timp. Nu cred, sunt sigura!
ȘtergereFaptul ca fiecare gest, cea mai mica iscare inseamna altceva stiam, dar atatea detalii despre teatrul no (am pierdut caciulita) nu as fi aflat niciodata, daca nu erai tu. La fel, nu as fi avut nici cea mai vaga idee desore Bunraku. Ai pe undeva vreo filmare?
Alma, de ce nu scrii pe blogul tau mai multe? Ai atatea de povestit si le tii ascunse!
Vezi, Vienela cum printr-un subiect aparte ai adus-o pe Alma intr-un moment rar. Plec mai bogata de aici. Vă multumesc. Nu mi-a placut niciodata ikebana, dar cultura nipona şi tot ce inseamnă Japonia e un mare mister şi o atractie totodata. Frumos articol.
ȘtergereAm filmări de la repetiţii şi aveam pe undeva nişte poze. Poate voi scrie cândva, acum că mi-ai trezit mintiri.
ȘtergereFoarte interesant. Necunoscătorii (adică europenii, în general, nu numai românii) nu pricep o iotă şi li se pare nu doar de neînţeles, ci şi plictisitor.
ȘtergereNu-mi dau seama cum poţi mânui picioarele... :)
am scăpat un "a" din amintiri...laptopului meu i-a sărit "a"-ul. Acum tre' să-i dau pumni să-l scrie. :))
RăspundețiȘtergere:))) Lasa, ca esti maestra cuvintelor si cred ca te-ai putea descurca alegand cuvinte care sa nu il contina. :))))
ȘtergereAm fost surprinsa si incantata de toate aceste detalii, pe care Alma ni le-a oferit cu generozitate. Inclin sa cred ca noua nu ne-ar ajunge trei vieti pentru a cuprinde complexitatea culturii japoneze. Acum abia astept sa citesc Memoriile... De unde ai stiut ca nu am citit-o si ca mi-as fi dorit?
RăspundețiȘtergereAlma, mi-ar placea sa le vad si eu, daca se poate. Nu poate, sigur trebuie sa scrii!
Ei, am ştiut! Cu unele lucruri mai mergi şi la intuitie. Apropo, nu te-a amuzat cuieraşul meu?
ȘtergereBa am inceput sa rad, in timp ce baietii se uitau mirati la mine, neintelegand ce reprezinta si de ce ma amuz asa tare. uitasera de toata discutia si agitatia starnita de articolul tau. :)))
ȘtergereMă fascinează cultura niponă. Și știu atât de puține lucruri despre ea. Mulțumesc Vienela, mulțumesc Alma. Plec de aici mai bogată.
RăspundețiȘtergereSi eu ii multumesc Cuvantei pentru cuvintele alese. prin nu stiu ce vraji am ajuns sa scriu despre cultura nipona si asa am aflat atatea lucruri noi.
ȘtergereCred că am scris pe blog la un moment dat, nu mai ştiu, verific mâine. Şi am să caut şi pozele...
RăspundețiȘtergereAstept, astept... ;)
ȘtergereȘi eu, și eu... :)
ȘtergereIn mod cert japonezul va vedea in acel surub ceva ce tu nu gandeai.
RăspundețiȘtergereAm citit articolul şi mi-am spus: "Da, aşa e, o lume fascinantă şi greu de cuprins!" Apoi am citit comentariul Almei ca şi cum s-ar fi ridicat un colţ al cortinei şi aş fi putut trage cu ochiul. Rămân curioasă şi eu. :)
RăspundețiȘtergereInteresanta abordarea temei. Si eu am vrut la un moment dat sa invat aceasta arta a aranjamentului floral dar a ramas un vis. Foarte interesante explicatiile date de Alma despre teatrul No si Bunraku. Poate vom citi si o postare mai ampla. Eu as vrea tare mult.
RăspundețiȘtergere