Zbor spre înalt!

Zbor spre inalt! Dar asigurare medicala am? În clasicul joc ciclic, natura m-a învăţat că atunci când ceaţa se risipeşte, când astrul solar urca îndrăzneţ pe cer, totul în jur se luminează şi se încălzeşte, lăsând impresia că lumea e bună, e dulce, moale şi roz.
Poate că este sau nu este adevărat, însă cui îi pasă de adevăr atunci când gândurile prind aripi şi dau să zboare spre înalt? Cine sunt eu, să frâng aripile ideilor ce stau să se nască?
Tot de la natură am învăţat că întotdeauna supravieţuieşte cel mai puternic, cel care este cu adevărat dornic să-şi ducă mai departe genele, cel care are instinctele cu adevărat dezvoltate. Vreau să îmi dovedesc puterea? Vreau să învăţ ceva? Vreau să îmi testez limitele? Poate că a sosit momentul să mă mobilizez, să las instinctele să preia puterea, să las gândurile să zboare spre înalt.
Am ajuns deja la concluzie? Să mai amân puţin clipa? Să scriu despre zilele toamnei trecute, zile în care tânjeam să fac articole pe un anumit subiect, pentru că tema era ofertantă, iar ceea ce găseam pe la unii prin online mi se părea nepotrivit sau chiar jenant? Să scriu despre frământările acestui început de toamnă, când am aflat că mulţi dintre prietenii mei vor să scoată peniţele la luptă?
Oare să recunosc faptul că inspiraţia ca aliat a fost ca un preludiu al dragostei ce mă atrăgea cu magnetismul ei spre această luptă ce se anunţă grea şi palpitantă? Oare şi-a dat cineva seama atunci că aveam nevoie doar de un ghiont pentru a-mi anunţa prezenţa şi dorinţa de a scoate peniţa la luptă? Poate că pun prea multe întrebări. Poate că timpul şi inspiraţia nu-mi vor fi mereu aliaţi. Poate că aşa încerc să ascund teama de puternicii adversari cu care mă voi confrunta în competiție.
Poate aveam nevoie doar de nişte fraze oarecare pentru a ajunge la final de articol. Poate am vrut să văd dacă peniţa-mi zgârie foaia sau lasă urme caligrafice pe ea. Cine să ştie adevărul? Cui îi mai pasă de el, atunci când gândurile prind aripi şi dau să zboare spre înalt? Cine se-ntreabă de motive, ştiind că mă aşteaptă Claudia în arenă, că am primit câte un ghiont de la maestrele cuvintelor şi necuvintelor, Sorana şi Alma?
SuperBlog 2013, iată-mă! Acesta este răvaşul pe care ţi-l aduc în dar acum, când îți bat la poarta înscrierilor!