luni, 11 noiembrie 2013

Învingătorii nu renunţă-Work and Travel

Motto:
 Învingătorii nu renunţă, iar cei care renunţă nu ajung învingători!

"I have a dream", repetam în gând pe cât puteam de des, ca pentru a-mi face curaj, pentru că da, îmi doream, dar în acelaşi timp simţeam o
emoţie inexplicabilă. Era teama de un nou început, amestec de speranţă cu lipsa de încredere în forţele proprii. Îmi căutam independenţa, îmi antrenam aripile pentru a putea zbura din cuibul părintesc şi îmi doream din suflet să văd cu ochii mei Pământul Făgăduinţei. În acelaşi timp mă frământa o întrebare: dacă nu mă voi descurca, la mii de kilometri de casă?

Programul Work and Travel USA  a venit ca o încununare a visului meu de a vedea America şi poate deveni vis transformat în realitate pentru orice student la învăţămantul de zi, dacă alege să se înscrie şi apoi să îşi petreacă o întreagă vacanţă de vară lucrând cu contract în industria serviciilor şi a turismului, cunoscând oameni din întreaga lume, admirând locuri despre care a aflat din cărţi şi filme şi trăind aventura vieţii. O asemenea şansă apare o dată în viaţă: atâta timp cât eşti student! De ce să nu profiţi de şansa ta?

Clipa în care am coborât din avion şi am atins pentru prima dată pământul american m-a făcut să răstălmăcesc celebrele cuvinte rostite de Armstrong şi să rostesc solemn în gând: "un pas mic pentru omenire, un salt uriaş pentru mine"! Eram tot eu, studenta plecată de acasă prin programul work and travel, cu multe vise în buzunar, cu emoţii uriaşe, cu aşteptări mai mult sau mai puţin realiste şi totuşi parcă nu mai eram eu. Cu acest prim pas a început adevărata mea maturizare şi cea mai interesantă vacanţă a vieţii mele. 



Am ales Seattle dupa ce am răsfoit o mulțime de oferte turistice. Situat pe coasta vestică, acolo unde totul este diferit faţă de ceea ce am trăit, Seattle m-a cucerit pentru că sunt atrasă fiind de muzica grunge (subgen al rock-ului alternativ, cunoscută şi ca muzica din Seattle, gen răspândit în lume odată cu explozia pe care a reprezentat-o Nirvana), de vestigiile vii pe care le reprezintă rezervaţiile de amerindieni, de muntele Rainier (un vulcan veşnic acoperit de zăpadă, având 4392 m), de celebrul turn din Seattle, Space Needle, turn care reprezintă pentru acest oraş ceea ce reprezintă turnul Eiffel pentru Paris și care mie mi se pare mult mai frumos și mai interesant decât schela din Paris, cum îi spune o prietenă. 

Bine-nţeles că fiecare student care vrea să îşi petreacă vacanţa cu work and travel este liber să îşi aleagă ce destinaţie doreşte, în funcţie de ceea ce înseamnă pentru el visul american, de ceea ce iubeşte la americani, de ceea ce doreşte să vadă şi să simtă. Important este să cunoască limba engleză la nivel de conversaţie (măcar), să fie deschis la nou, dornic de experienţe care să îl îmbogăţească spiritual, interesat de cultura americană, de diferenţele şi asemănările dintre noi şi ei, de a-şi perfecţiona cunoştinţele de limbă engleză. Joburile pentru care poate opta studentul sunt: ospătar, ajutor de bucătar, la spălat de vase, cărăuş, recepţioner, debarasator de mese, cameristă, bucătar, vânzător de bilete sau popcorn prin parcuri de distracţie, paznic, salvamar şi altele de acest gen.

Dishwasher! Acesta mi-a fost în vacanţă job work and travel, job sezonier, de vară. Am lucrat într-un restaurant de trei stele, în interiorul unei rezervaţii de amerindieni (East Glacier Park), unde am avut nesperata ocazie de a vedea costume şi obiceiuri parcă din alte vremuri, de a cunoaşte oameni de diferite naţionalităţi şi culturi, de a fi ambasador al propriei țări, de a trăi aievea un vis. În zilele în care lucram îmi rămânea prea puţin timp pentru a vizita tot ceea ce aş fi dorit, dar munceam mult, ambiţioasă, pentru a strânge cât mai mulţi bani. Acolo am descoperit o diferenţă uriaşă între ceea ce numim noi Coca-Cola şi gustul pe care îl are această băutură în Statele Unite ale Americii. Acasă la ele, toate produsele sunt mai bune, mai altfel, aşa cum este şi pizza în Italia.

Probabil mă veţi întreba şi de avantaje work and travel. Magnetul care atrage și fascinează o lume întreagă, SUA, pe mine m-a făcut să îmi văd visul împlinit. În timp ce colegii mei leneveau fără un covrig în burtă sau pe banii părinţilor, îşi căutau de lucru pe litoralul românesc sau pe la terasele din oraş, eu câştigam destui bani în America. Aceşti bani m-au ajutat mai târziu să recuperez ceea ce plătisem pentru program, să particip la turul marilor oraşelor americane, să văd ceea ce colegii mei văd numai în filme. Unii dintre participanţii la work and travel au preferat să se întoarcă cu banii în ţară. Eu, spirit aventurier, am preferat să îmi cumpăr haine şi gadgeturi, să merg în baruri unde toţi se distrau făcând karaoke, să merg la concerte de rock alternativ, să fac rafting pe un râu învolburat şi să vizitez oraşele mari. Cu toate astea, m-am întors şi cu bani acasă!

Am rămas cu un singur regret, dar timpul nu este trecut, pentru că voi merge și vara viitoare. Mi-ar fi plăcut ca în vacanța de după terminarea jobului să am alături oameni la fel dornici de aventură și cu un dezvoltat spirit ludic, pentru a merge prin Marele Canion. Visasem să mă joc acolo așa cum mă jucam în copilărie în spatele blocului, când îmi puneam pene în cap și imi trăgeam câteva dungi cu acuarele pe obraji, apoi chiuiam făcând pe mohicanul războinic, cu arcul și săgețile în spate. Sper ca anul viitor să îmi găsesc coechipieri pentru a forma tribul de mohicani și a fuma pipa păcii în Grand Canyon. V-ați băga la o așa joacă?

Aveam nevoie de oferte vacante şi CND Turism mi s-a potrivit ca o mănuşă. Încurajau tineri ca mine şi ca tine, cu iniţiativă, curaj, spirit de aventură, energici, capabili să se rupă de fusta mamei şi de portofelul tatălui şi să îşi ia viaţa în propriile mâini, într-un nou început, într-o era a cunoaşterii şi a înţelegerii. Americanii obişnuiesc să zâmbească des, chiar şi când pare că nu au motive. Obişnuiesc să le sară în ajutor celor ce par să aibă nevoie. Obişnuiesc să îşi ţină banii pe carduri şi tare se mai miră văzând hârtia de o sută de dolari. Obişnuiesc să mănânce la fast food subway, în defavoarea altor branduri, celebre pe la noi. Dar pentru a-i întâlni, trebuie să te înregistrezi în program, să studiezi oferte turistice şi să apelezi cu încredere la work and travel Vacante Speciale

Cele două săptămâni rămase din vacanţă au fost numai şi numai pentru distracţie şi vizite prin marile oraşe americane. Lucrând alături de americani, dar şi de oameni din alte colţuri ale pământului, simţeam că am evoluat, că am căpătat înţelepciune, că sunt un om nou, puternic, capabil să se descurce singur, să îşi trăiască şi îmbunătăţească continuu viaţa. Am fost primită cu braţele deschise şi m-am integrat atât de uşor, de parcă toată viaţa mi-o trăisem acolo. Primul paycheck, la numai două săptămâni de la angajare, mi-a adus lacrimi de fericire în ochi. Visul meu american devenise realitate, trăiam acolo şi câştigam bani! Era doar pentru câteva luni, dar angajatorul era mulţumit de mine şi dispus să mă primească în fiecare vacanţă a studenţiei mele. Cum sunt astăzi, după ce am trăit visul american? Nerăbdătoare să îl retrăiesc! Mult mai bogată sufleteşte, cu mult mai mulţi prieteni în întreaga lume, mult mai realistă, mai organizată şi încrezătoare în forţele mele!

Făcând un calcul sumar, am înţeles cât de mulţi bani îmi vor rămâne după ce îmi voi recupera sumele investite în biletul dus-întors, viză şi programul work and travel. Ştiam că orice destinaţie de vacanţă voi alege, Vacanţe Speciale îmi va găsi colegi studenţi alături de care să călătoresc şi să mă distrez în SUA, fie că alegeam să văd zgârie-norii din New York, Los Angeles, Chicago, Miami, San Francisco şi Las Vegas, fie că mergeam să fac surfing la malul oceanului, fie că mergeam să înot alături de delfini, fie că umblam din club în club, să surprind strălucirea întrezărită în filmele de acţiune, fie că alegeam să pun piciorul în Marele Canion, mândria americanilor sau să mă minunez în faţa Niagarei. 



Bud Light-ul mult căutat la noi, pe la ei creşte aşa cum cresc prin Montana ciupercile magice, după cum glumea cineva. În zilele libere, dacă vremea nu ţinea cu mine, obişnuiam să merg în camera unui coleg, să jucăm diverse jocuri pe un ps3, cu un videoproiector pe un întreg perete. Nu văzusem pe la noi aşa ceva. Multe erau cele pe care nu le văzusem până atunci şi de toate mă miram precum un copil. Pe 4 iulie am rămas uimită văzând în Seattle cum sute, poate mii de americani, îmbrăcaţi în roşu, alb, albastru, participând la diverse jocuri (printre care faimoasele curse în saci), mâncând plăcinte și curcan, mergând la picnic şi bucurându-se seara de focuri de artificii. Americanii sunt oameni simpli, modeşti, ospitalieri şi foarte prietenoşi. M-au primit printre ei, m-au servit cu tot ce au avut şi au insistat să particip la jocurile lor. 

Pe lângă deja celebrele obiective turistice cunoscute în întreaga lume, americanii au peisaje de o măreţie inegalabilă, au rezervaţii în care cai sălbatici şi bizoni aleargă liberi, au cascade fermecătoare, ce încântă privirea (am văzut una care curge numai două săptămâni pe an), au magazine din care poţi ieşi cu braţele încărcate, având încă bani în buzunar, au minunata clădire ce apare pe background-ul windows 7 (EMP Museum-construit de co-fondatorul Microsoft, Paul Allen), au dragostea firească pentru libertate şi asta o poţi simţi la fiecare pas, chiar dacă nu ajungi să îi zâmbeşti simbolului american, Statuia Libertăţii. 



Dacă eşti student sau viitor student şi crezi că ţi s-ar potrivi programul iniţiat de Departamentul de Stat al SUA, dacă îţi doreşti acest schimb cultural internaţional, dacă ceea ce ţi-am povestit te-a făcut să visezi măcar pentru o clipă visul american, atunci Vacante Speciale CND Turism este exact ceea ce cauţi. Ei te vor ajuta, te vor îndruma, te vor sfătui şi îţi vor oferi vacanţa perfectă, așa cum au făcut cu mii de studenți până acum. Tu trebuie doar să îţi doreşti, restul se rezolvă uşor, mai ales dacă ai până în 29 de ani, dacă eşti student sau masterand la o universitate de stat sau particulară acreditată. Nu aştepta până în ultimul moment, nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

Programul work and travel se bazează pe specialiştii care selectează studenţii ce întrunesc condiţiile, pe agenţii de recrutare (în cazul meu, societatea CND MANAGEMENT SOLUTIONS, cu 8 ani de experienţă, proprietară a agenţiei de turism touroperatoare CND Turism-Vacante Speciale) şi pe finanţatorul BRD prin Creditul Work and Travel.

Învingătorii nu renunţă, iar cei care renunţă nu ajung învingători! (Aristotel)


Mă gândesc des la faptul că mulţi încă nu au auzit de work and travel şi sper ca părinţii care au copii la liceu să le vorbească din timp despre acest program. Voi ce ştiaţi despre work and travel? V-ar interesa să trăiţi aievea visul american? În ce parte a Statelor Unite aţi alege să vă petreceţi vacanţa de vară care îmbina utilul cu plăcutul? Ce anume v-aţi dori să vedeţi dacă aţi ajunge pe pământul american?

Articol scris pentru proba 18 din cadrul competiţiei SuperBlog 2013.




54 de comentarii:

  1. Păcat că nu mai am 29 de ani. I-am depășit doar un pic. :) Oare a; putea primi dispensă? Că urgent mă înscriu la școală. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De dragul bloggeritelor din Romania, cred ca pana si americanii ar face mici exceptii. :)))

      Ștergere
    2. Eu ştiam nu de 29, ci de 35...S-o fi modificat între timp.

      Ștergere
    3. Uite ca nu stiu sigur si chiar sper sa ne lamureasca cineva. Am inteles ca 29 ar fi varsta maxima admisa.

      Ștergere
    4. Daca ar fi 35 asa mai putea si eu intra in hora!

      Ștergere
    5. Aflam noi care e limita, inainte de urmatoarea vacanta. :)

      Ștergere
  2. Adevărul e că citatele de genul celui cu care ai început conduc lumea, oricât nu mi-ar plăcea! Nu lumea!... Şi da, trebuie să începi să conduci lumea prin a fi salvamar, cărăuş, paznic, vânzător de popcorn etc ca să fii inclus în vis.
    Recunosc, visul meu american e de fapt o toană; aşa credeam pe-atunci. Dar aveam 4 ani, e de înţeles.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt atat de multe exemple in lume de oameni care au pornit de jos si au ajuns in varful piramidei! Imi vine Edison in minte in acest moment. :)
      Pe la 20 de ani mi-am visat visul american, dupa ce doua verisoare mi-au plecat in America. ;)

      Ștergere
    2. Ăia care pornesc de jos şi ajung sus de numesc "căţărători"...alpiniştii naibii! :)))))))))

      Ștergere
    3. Alma, daca noi doua am putea sa ne combinam, sa ne adunam, apoi sa ne impartim in mod egal, cred ca am putea escalada orice munte din lume. Am avea greutatea ideala. :)

      Ștergere
    4. Măă, să ştii că şi englezaa mea e tot de baltăă! :)))) Da', oricum, în America nu te împrieteneşti din prima cu americani, ci cu mexicani.

      Mă uit la amicul ăsta al meu care-i plecat şi rămas de cinci ani acolo. O vreme, mai pe la începuturi, şi-a închis pagina de feisbuc, că-i era ruşine cu ei; acum e deschis, de vreo 2-3 luni şi pune poze numai cu ei. Cred şi eu că s-a deschis, la câtă iarbă....verde....se găseşte prin NY. :)))

      Ștergere
    5. :))) Lasa, ca si mexianii "este" tot oameni. :))))
      Mare greseala a facut amicul tau. Nu cred ca trebuia sa treaca oceanul pentru atata lucru. Acum avem si noi pasuni pline de iarba, din cate am inteles. :)

      Ștergere
    6. Neh, că Oceanul l-a trecut el cu visul advertorial... ;)
      El e bolnav de epilepsie. Şi, cum nu prea se verifică actele cum trebuie, l-au primit în program. Cum însă acolo a avut ceva crize, angajatorul a zis bye, bye. Nu putea să le impute nimic, că şi el minţise, nu?! Aşa că s-a pornit spre NY, până atunci locuise într-o zonă mai exotică, da' uite că nu-mi amintesc acum. Şi a stat vreo două zile în faţa unui McDonalds, înfometat, cu valiza ruptă, cu bateriile(şi ale gadgeturilor pe caare le avea la el) terminate şi doar un poliţai l-a băgat în seamă, dar a fost de treabă, i-a luat ceva de mâncare. După care, s-a dus la centru dintr-ăsta cu internet la liber, ai acces 5 minute, parcă, gratuit şi aşa a reuşit să ia legătura cu mine. I-am zis să caute o biserică şi asta a şi făcut. A avut noroc, era una foarte aproape. Şi acolo, a intrat şi a început să plângă. A venit o doamnă lângă el, l-a întrebat de ce plânge, el i-a explicat că mai avea de muncit încă o lună jumătate, cât mai avea viză...şi atunci ea l-a luat în spate, unde preotul, dascălul şi încă câţiva oameni erau la masă. Şi aşa a început aventura lui americană. L-au luat pe rând, de la unul la altul, până când, după un an a reuşit să se mute şi el undeva. E mult de povestit. Are 5 ani deja de când e...şi probabil c-o să mai stea. Ar pierde actele, dacă s-ar întoarce...

      Ștergere
    7. Offf, nu e mereu roz, nu intotdeauna sunt caini cu covrigi in coada, mai ales daca oamenii au probleme. Trista poveste ai scos la lumina!
      Stiu cum e cu actele. Verisoara mea nu a venit nici la inmormantarea mamei ei, de teama ca pierde actele. I-au dat viza la o saptamana dupa ce mama ei fusese ingropata. :(

      Ștergere
  3. In ce parte a Americii sa ma duc..Asta e dilema la care am cerut ajutor de la cititorii mei :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu as intreba niciodata pe altii asa ceva, Bianca! Asta este intotdeauna alegerea ta. Tu stii cel mai bine ce iti doresti, ce vrei de la tine, de la viata, de la americani. ;)

      Ștergere
  4. eu de fapt nu prea am visat la america. dar a venit america la mine, sub diverse forme, unele chiar foarte personale.
    poate ca cine stie, in viata asta, or avea ele o semnificatie si imi va fi dat sa ajung si acolo tocmai ca sa pot compara pe viu :).
    daca aceasta posibilitate este reala probabil ca m as bucura ca baiatul meu sa profite de ea. dar asta atunci... peste multi multi ani cand eu nu voi mai simti nevoia sa il tin tot timpul in brate si sa l pup :)). si mai ales nu mi as dori sa ramana acolo oricum si in orice conditii. sunt multe capcane si pe pamanatul ala al fagaduintei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In afara de perioadele in care ma intrebam ce mai fac verisoarele mele, despre care nu am stiut nimic intr-o perioada, cel mai des ma gandesc la America de ziua mea. Sunt nascuta pe 11 septembrie, cand America plange.
      Cred ca nu vine niciodata ziua in care sa nu iti mai doresti sa iti strangi copilul in brate si sa-l pupi. :) Dar da, este o sansa de care orice tanar ar trebui sa profite.

      Ștergere
  5. Cred ca mi-ar placea sa fac un mare tur de la est la vest si sud la nord si sa le vad pe toate, dar in principal marele mar, cascada Niagara, Yellowstone, LA si Las Vegas.

    Chiar nu stiam prea multe despre Seatle pana sa citesc la tine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca mi-ar placea sa am la dispozitie vreo trei ani si vreo trei saci cu bani, sa vad toata America pe indelete, fara graba, fara griji. :)

      Ștergere
  6. Oh...Seattle... Acest oras ma duce automat cu gandul la Grey's anatomy! Mi-ar face placere sa il vizitez...insa nu as vrea sa ma duc sa muncesc acolo. M-ar tenta mai mult New York sau un oras apropiat lui...

    Imi place la nebunie sa citesc aticolele inscrise la proba asta... Fiecare dintre voi mi-ati dat de inteles si ati povestit...ca si cum chiar ati fost acolo! Si eu am facut la fel, bineinteles :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca sunt singura din toata blogosfera care nu a vazut nici macar o imagine din acest film. :)
      La fel le-am citit si eu, plina de curiozitate... :)

      Ștergere
  7. Deci... sa o iau sistematic :))
    Articolul tau ma face sa imi plang de mila, atat m-am complicat in cuvinte si detalii incat am facut un articol plictisitor, cred :))
    Tu ai scris cu cuvintele inimii, cu jind si imi place...
    Sa fumez Pipa Pacii, doar Pipa Pacii? :)) Vreau senzatii tari, mai mult decat pipa pacii :))
    Cat despre program... pacat ca nu mai sunt studenta, nu stiam de acest program pana la SuperBlog... prea fain, sper sa profite studentii, e o investitie superba, merita, dar banii se recupereaza...
    Ai asezat prea frumos cele 1800 de cuvinte, te pup :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate vom fuma la Straja pipa pacii, daca nu vom reusi in Marele Canion. :)))) Mai mult de atat sa iti ofere Pedro sau cum il chema... :)))
      Da, banii se recupereaza, mai si raman, dar si daca nu ar ramane, o asemenea experienta tot merita traita, asta e clar!
      Iti multumesc mult, Alina!

      Ștergere
  8. Ai mare dreptate când spui că America e "un pas mic pentru omenire, un salt uriaş pentru mine" cred că-n astea trei luni studentul învaţă mai mult decât ar fi crezut: se cunoaşte pe el, îşi testează limitele (cât rezistă muncind, cât de departe poate să stea de casă şi de famile, cât de mult rezistă cu două job-uri, câţi prieteni poate să îţi facă, câte amintiri poate să acumuleze, etc). Ştiu că e greu acolo, am ceva prieteni care au trăit visul american, dar cred că pentru experienţă se merită.
    Mă bate şi pe mine gândul să încerc dar...sunt o fricoasă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai pus un mare punct pe i! Intr-adevar, dincolo de bani si de orase frumoase, studentul are sansa in primul rand sa se cunoasca pe sine, sa stie cu exactitate cine este. Traind numai in puf, sub fusta mamei, nu isi va putea da seama niciodata.
      Eu am plecat singura in lume, cu doua tricouri in geanta si o mie de visuri in suflet. Cei fricosi nu pot invinge! Iar eu sunt convinsa ca tu doar ai impresia ca esti fricoasa!

      Ștergere
  9. of, Vienela, cand citesc articole de genul asta mi se face un dor de duca....Stiu c daca am avea amandoua varsta ne-am lua de mana si am pleca sa spalam vase si am fuma in rarele pauze o tigara si ne-am minuna de cat de frumoasa e America! In plus, ai de la mine o maaaare apreciere pentru ca ai ales orasul spitalului din Anatomia lui Grey. Stii cat de nostalgica sunt acum, zi, sti???
    As vrea sa fiu o voce uriasa si sa o auda toti studentii din Romania si sa isi intinda aripule sa zboare acolo unde eu nu ajung decat cu visul. Work and Travek este o oportunitate grandioasa!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos ar fi daca ar fi, Danuta! Parca si vad cum am sta ascunse, sa nu ne vada angajatorul ca tragem o clipa chiulul, pentru un fum de tigara! :))))
      Intamplarea a facut ca orasul despre care am scris sa fie tocmai cel care te duce cu gandul la film. Habar nu aveam ca acolo se petrece actiunea... :)
      Stiu sigur ca aceste articole ne vor aduce multi cititori, ca ne vor gasi toti cei care vor cauta informatii despre work and travel, asa ca vocile noastre vor fi auzite si studentii romani vor avea posibilitatea sa decida ce fac cu vacantele lor!

      Ștergere
  10. Imi place citatul din Aristotel.
    As vrea sa vad Marele Canion si Parcul National Yellowstone.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a placut si mie citatul si am considerat ca este potrivit in context! Pacat ca nu l-am intalnit pe vremea cand trenul meu trecea prin gara...
      Parcul Yellowstone mi-a faut mult timp u ochiul, pana cand am aflat ca risti sa ramai acolo, intre maselele vreunui urs... As merge, dar cu teama si neaparat cu pusca. :)

      Ștergere
  11. la întrebare "oare m-as descurca la mii de kilometrii de casa" ... eu zic da !!!! într-o lume noua si excitanta te acomodezi "repede" important este sa stii ce vrei ... care este telul tau !!! si sincer as face o mica vacanta în america !!! dar mica ...mica de tot !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu esti dovada vie ca omul se poate acomoda in strainatate, daca isi doreste cu adevarat! Iti doresc din suflet sa poti ajunge pentru o mica vacanta in America! Oare acest program este si pentru Franta?

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Daca mi se va ivi ocazia de a merge in Franta, sa fii sigura ca vei fi prima persoana care va afla! Dar eu ma intrebam daca studentilor din Franta li se ofera oportunitatea de a merge in vacanta in SUA... ;)

      Ștergere
  13. .... scuze !!!! da ... binenteles !!!! si în plus pot face cerere daca vor "schimb de studii " termen de 3 luni !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesant! Mi-ar placea sa stiu ca si la noi exista acest schimb de studii!

      Ștergere
  14. Frumos citatul de la sfarsit :) Eu am ales WashingtonDC :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Mi-a iesit intamplator in cale exact cand scriam articolul. Am vazut Washingtonul tau, dar sistemul de comentat ma omoara. Cu toate astea, noblesse oblige! ;)

      Ștergere
  15. e una din chestiile de care imi pare rau ca nu le-am incercat in studentie. insa e adevarat de la 19 ani deja lucram ca freelancer si nu imi facem griji de bujete :)) insa e o experienta. abia astept sa imi vizitez colegii in usa :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca multi vor trai cu regretul ca nu au avut posibilitatea de a participa la work and travel. Cred ca nu e vorba de buget, ci mai degraba de experientele care te pot maturiza si te pot ajuta sa te cunosti, sa cunosti lumea...

      Ștergere
    2. Posibilitate am avut, tragere de inima nu am avut :)) adica in studentie nu mi s-a parut ceva WOW considerand ce facem. Ulterior am realizat ca mi-ar fi facut ptr partea de "travel" dar am terminat faculta la 22 de ani :))) (basca ca am facut 4 ani la zi)

      Ștergere
    3. Sunt convinsa ca intr-o zi iti vei oferi singura posibilitatea de a calatori prin tara tuturor posibilitatilor! :)

      Ștergere
  16. Uite că nu știam de programul ăsta. Acum am aflat și-ți mulțumesc pentru asta. Sămămai tragi și pe mine de mânecă din când în când :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru tine este inca devreme, pana iti cresc baietii cine stie ce mai apare. Dar te voi trage, daca voi considera ca este cazul. :)

      Ștergere
  17. De program ştiam. Cunosc vreo doi oameni ce s-au bucurat de el. Despre Seattle...ce să zic? Nopţi albe la Seattle e filmul meu preferat, cel cu baietelul ce cauta o iubita potrivita tatălui. Dar articolul tau imi zugraveste o fărâmă de America care pare la indemană. De asta e bine sa facem cunoscut programul, prin articole ca ale tale care spun si o poveste si descriu posibilitatea asta fantastica pe care o pot avea unii, şi atunci chiar e la indemână America.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vad ca se fac multe filme in Seattle si eu habar nu am de ele. Astept ziua in care va fi Mihai liber pentru a le cauta, ca el ma mai convinge sa plec de pe blog pentru a vedea un film. Si totusi, parca imi suna cunoascuta treaba cu baietelul... Probabil am vazut filmul si nu i-am retinut numele... :)

      Ștergere
  18. La nivel de gand imi surade ideea sa lucrez cu sotul meu dar sa ne si distram, vedem locuri noi, insa ma lovesc de realitate, de problemele de sanatate care nu mi-ar permite chiar sa zburd si mai ales de faptul ca sunt mai inchisa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am lucrat cu sotul meu si chiar mi-a placut. Formam o echipa buna, ne completam de minune.
      Imi pare rau sa aflu ca ai probleme de sanatate... Nu stiam... Oricum, nu trebuie sa zburzi... Americanii au totul automatizat... :)

      Ștergere
  19. Pe timpul studentiei, si eu visam la America .... desigur, fiind vorba de final de facultate si inceput de master ... nu am putut ajunge acolo, perioada fiind prea scurta. Dar visul a ramas. Poate-poate in viata asta voi ajunge si eu acolo .....The land where dreams come true - thjat`s the spirit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La America am inceput sa visez cand am crescut destul de mare pentru a intelege ca o matusa a tatalui meu era acolo de o viata si ca isi permitea sa trimita bani tuturor celor din neam. :)
      Iti doresc sa ajungi si sa poti sta atat cat vei dori!

      Ștergere
  20. Am plecat si eu cu work and travel, desi nu in America (nu pentru ca nu as fi vrut). Este o experienta si iti deschide fel si fel de drumuri ... uneori chiar inspre tine, descoperind cat de adaptabil poti fi ....Frumos articol ai aici, Vienela! ... Iar motto-ul este extrem de bine ales ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este secret sau ne poti spune unde ai fost cu work and travel? Mi-ar placea sa aflu povestea ta...
      Multumesc frumos, Alexandra!

      Ștergere
    2. Vienela, am fost in Grecia, Halkidiki, la un complex de 4 hoteluri de 5 stele....Am lucrat ca si children animator si babysitter. Engleza non-stop, ca nu mai stiam romana pe urma :)) Dupa chiar 16 ore de engleza, sa ma deconectez era greu.

      A fost greu pentru mine si pentru ca acasa am lasat o situaite in aer si cand am ajuns a "explodat", dar orice este o experienta. Am cunoscut romani acolo cu care m-am imprietenit si suntem si acuma prieteni (din vreo 2000 de angajati, cam 1000 erau romani), am intalnit straini cu care am avut conversatii interesante, lucrul cu copiii (mai ales straini) e solicitant, imaginativ, interesant. Pacat ca am ramas numai cu experienta .... nu am avut cum sa vizitam mai nimica, bani prea multi nu am facut (mancarea pentru angajatii care nu lucrau in hotel era foarte "necomestibila", asadar am cumparat noi mancare) pentru ca am stat si 2 luni trebuind sa ne intoarcem la master. Per total, ceva-ceva tot am invatat si am ramas cu dorinta de a vizita acele locuri .... de data asta ca si turista :)

      Ștergere
    3. In Grecia nu m-as putea duce decat pentru a sta la plaja si pentru a asculta muzica... :) Dar stiu exact ce inseamna sa vorbesti tot timpul alta limba, pana cand ajungi sa nu mai gandesti in limba materna. :)
      A fost o experienta din care ai invatat, te-a ajutat sa cresti si asta conteaza cel mai mult. Iti multumesc pentru poveste, Alexandra!

      Ștergere