Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Aprind lumina in camera micuta si razele ei imi arata, in oglinda, un pipernicit cu ochi tristi, cu obrazul inverzit, cu spatele incovoiat de poveri pe care nu le-am cerut si nici nu le-am dorit vreodata. Ma uit in urma, la vremea cand eram tanar si plin de sperante... Traiam un vis frumos, un vis de care ma legasem sufleteste si pentru care credeam ca pot lupta pana in panzele albe. Nu a fost asa. Fata care ma ingrijeste si-a luat un angajament pe care nu l-a putut duce la capat. S-a crezut mai viteaza decat este, uitand ce lunga este calea ce merge de la vorba la fapta. Intai mi-a aruncat pe umeri povesti nemuritoare despre masini plutitore, deodorante fenomenale, lactate ce trezesc visuri si despre ape atat de pure incat nici ingerii nu indraznesc sa le pangareasca. Crezand ca umilinta nu-i destula, m-a invelit in lenjerii de pat mai mici sau mai mari, reci si impersonale. 

Cine sunt eu astazi, daca nu mai arat ca la inceput si nu ma mai simt asa cum ma simteam? Ma uit in oglinda si stiu: sunt un blog oarecare, un blog pe care se scrie tot mai rar si tot mai impersonal, un blog la care nici mie nu-mi place sa mai privesc... Nu mai cred in minuni, nu mai cred in reincarnari, nu mai cred in promisiuni. Stiu ca va avea tot mai putin timp, tot mai putin chef si tot mai putina energie pentru a ma ingriji asa cum se cuvine. Nici nu am de gand sa ma rog de ea, nu am de gand sa ii cersesc atentia sau sa o intreb cine crede ca sunt eu sau de ce m-a abandonat pe vremea cand aveam mai multa nevoie de ea. Voi continua sa exist, voi continua sa astept si sa privesc in departari, la cei ce iubesc viata sau spun povesti despre viata. Cine sunt eu? Un blog ce traieste doar online si se hraneste din amintiri indepartate si sperante desarte.