Aveam cam 20 de ani cand am citit intamplator o carte scrisa de Ernest Heminway, o carte al carui titlu nici macar nu l-am retinut. Stiam ca este un scriitor bun, recunoscut pe plan international, dar de atunci nu mi
s-a mai ivit ocazia sa citesc ceva scris de el. A fost nevoie sa mai treaca 20 de ani, pentru a-l descoperi cu adevarat pe marele Hemingway, pentru a-l aprecia cu adevarat, pentru a ma decide sa ii citesc opera.
Probabil am fost influentata in mod semnificativ de filmul vazut acum o saptamana, Hemingway si Gellhorn, un film de nota zece dupa parerea mea, un film care scoate in evidenta atat talentul scriitorului, cat si latura sa umana.
Aveam in biblioteca o carte scrisa de el, Sarbatoarea de neuitat, pe care am deschis-o de cum s-a terminat filmul, dornica sa il cunosc, sa ii vad stilul, sa inteleg cum a reusit sa devina ceea ce a devenit. Inca de la primele pagini a trebuit sa ma opresc, pentru ca am gasit ceva ce mi-a atras atentia, un paragraf pe care mi l-am notat in caiet si pe care as vrea sa il recitesc uneori, pentru a-mi aminti ca pot scrie despre orice pe blog, ca doar asa ma voi perfectiona sau cel putin voi fi mai buna decat sunt acum, asa cum astazi sunt mai buna decat ieri.
"Acolo, in camera de la mansarda, am luat hotararea de a scrie cate o povestire despre fiecare lucru pe care il stiu. Si intotdeauna cand am scris m-am straduit sa tin seama de hotararea luata, ceea ce a fost pentru mine o disciplina severa si folositoare".
Consider ca la fel de folositoare sunt aceste cuvinte oricarui blogger care doreste sa scrie tot mai mult si mai bine. Doar scriind mult vom reusi sa ne formam un stil propriu, vom indrazni sa visam mai mult si sa ne asternem pe foaie visurile, trairile, focul interior, framantarile si emotiile ce vor sa dea navala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu