Omagiu doar in online

Ma amuzam gandindu-ma ca as putea incerca intr-o zi sa beau un pahar de bere, ca tot e vara si caldura ne topeste, apoi sa deschid o pagina noua de blog, sa scriu un articol fara subiect, fara tema, un articol cu ceea
 ce im va fi trecut prin minte acel moment. Consider ca nu este obligatoriu sa ii dau drumul in online, ci doar sa imi dau seama cam ce imi debiteaza mintea in momentele in care este aburita de alcool.
Astazi a sosit acel moment, momentul in care am baut un pahar de bere si sunt curioasa cum mi se va parea maine ca am scris, daca ma voi jena de gandurile si cuvintele aruncate in online. Profit de faptul ca blogul este nou si necunoscut de prea multa lume, deci nu il vor vedea prea multi.
Unii spun ca ei scriu mai repede si mai bine daca beau ceva inainte. Probabil sunt invatati cu bautura si nu ii ia ameteala uitandu-se la tastatura. Multi dintre marii scriitori ai lumii erau betivi. Ne-au lasat asternute pe foi cuvinte atat de bine ingemanate, ca nu ne mai saturam citindu-le. Despre Hemingway vorbeam acum cateva zile, omitand sa spun ca in filmul pe care l-am vazut, tipul bea de stingea.
Spuneam dimineata pe celalalt blog ca am ales sa le aduc in cuvintele mele simple un omagiu cutezatorilor, scriitorilor care ne-au imbogatit cultura, vocabularul si sufletul. Le-as mai aduce si acum, si maine, si in fiecare zi a vietii mele cate un omagiu, le-as inchina ode daca as fi capabila. Cum nu sunt, ma multumesc sa scriu pe bloguri si, stimulata de unele comentarii, sa visez frumos, in secret, ca as putea scrie o carte senzationala, o carte care sa se vanda asa cum se vindeau cartile scrise de Hemingway.
Stiu, sunt simple visuri de om simplu, ale carui cuvinte umbla stinghere, ascunse prin colturi de blog, refuzand sa iasa in lumina reflectoarelor, Le cunosc, stiu ca sunt suparate pe mine, care le-am neglijat de atatea si atatea ori, stiu ca stau ascunse in matasea rece a jobenului si ma straduiesc sa le imblanzesc, sa le fac sa se acomodeze cu mine, sa se intoarca zambitoare si voioase la mine.
Ciudat, cred ca bautura chiar functioneaza. Tot ce este mai sus am scris in cateva minute, fara nici un efort. Ideile imi vin pe banda rulanta, mi-au disparut complexele, ma simt puternica si indrazneata. As putea scrie in aceasta stare o carte intreaga. Nu stiu cum ar iesi, insa ar avea cu siguranta multe pagini. Si cand ma gandesc cat timp m-am ferit de bautura... Cred si eu ca nu am scos pe piata roman dupa roman pana acum. Cu trei pahare de bere pe an, cat am baut eu toata viata, nici macar Eminescu nu ar fi putut scrie prea multe poezii.
Norocul meu este ca ma cheama Mihai la bucatarie, sa pregatesc ardeii copti si vinetele, ca altfel amorteam pe fotoliu, scriind, scriind, scriind. :))))

PS: Nu corectez nimic din ceea ce am scris si chiar ii dau drumul in online, doar in online, sa am maine cu ce sa ma amuz.