joi, 27 iunie 2013

Regret tardiv

Participam la un concurs in blogosfera, concurs ce avea ca tema descrierea ecranului tactil pe notebook-uri. Printre altele, in acel concurs ni se cerea sa imaginam noi moduri de folosire a ecranului tactil pe notebook.
Misiune grea spre imposibil pentru o femeie care nu atinsese niciodata pana atunci un ecran tactil, decat poate pentru cateva momente, de curiozitate. Nici nu eram convinsa ca stiu ce inseamna notebook sau ecran tactil. Dar mi-am imaginat sa ar fi bun un notebook care sa deserveasca doua persoane. Vedeam cu ochii mintii doi barbati intr-o camera a unei corporatii, stand fata in fata, cu birourile lipite unul de celalalt, folosind un singur notebook cu doua ecrane tactile independente.
Pentru a verifica daca acest lucru ar fi posibil, am intrebat cativa prieteni priceputi la calculatoare. Toti trei mi-au spus ca este irealizabil, ca nu este posibil si nici macar util, chiar daca s-ar putea face. Ascultandu-le sfatul, am schimbat directia si am spus ca in viitor notebook-ul ar putea fi folosit la controlarea utilajelor din fabrici."Cu aceasta fina tehnologie touch nu va mai fi nevoie de butoanele si manetele care acum sunt utilizate la scara industriala".
Cred in continuare ca ideea mea era foarte buna, mai ales daca as fi dezvoltat-o asa cum o aveam in cap. Dupa ce am terminat cu concursul, am aflat ca o firma rivala celei care sponsoriza joaca deja pusese pe piata  notebook-uri sau laptopuri (off, memorie!) care aveau doua ecrane independente. Deci ideea mea ii mai venise unui istet inainte si de ea se folosise firma respsctiva. Poate daca ma foloseam de ideea mea, fara sa mai cer sfatul cuiva, as fi mers mai departe in concurs. Sau poate nu. Poate pur si simplu nu le-a placut stilul meu. Oricum, regretele sunt tardive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu