Aparate foto, video si accesorii foto

photosetup.ro

vineri, 27 septembrie 2013

Creier bolnav

Lumea sopteste pe la colturi ca sunt nebuna. Unii au inceput sa se fereasca de mine. Ii vad intorc privirile, ii vad cum se prefac ca nu ma vad atunci cand ajung in dreptul lor. Ma doare aceasta indiferenta, ma raneste acest dispret prea putin camuflat. Nici macar prietenele mele bune, cele cu care mereu am impartit o cafea si multele vorbe vorbite, nici ele nu imi mai trec pragul.
Una mi-a spus clar ca ar veni sa ma vada, insa nu suporta mirosul oribil din apartamentul meu. Ei hai, cat de tare ar putea mirosi in casa din cauza a zece pisicute dragalase, care nici macar nu mananca vreodata pe saturate? Mananca bine doar in zilele in care ies din casa. Fetele de la laborator sunt atat de dragute... Mereu imi dau resturi din prajiturile pe care le pregatesc pentru cofetarii. Stiu, nu este cea mai potrivita hrana pentru pisicute, dar in lipsa de altceva...
O mai ducem bine cand vine pe la noi fata din blocul de vizavi. Ea ne aduce mereu cate ceva bun. Stie ca nu am bani si are intotdeauna in plasuta ceva de mancare pentru mine, ceva de mancare pentru pisicutele mele, ba uneori imi aduce si cate o floare. Ii plac toate cartile mele. Pentru ele vine. A aflat ca le vand, pentru a putea trai. Cumpara cate doua, trei de fiecare data. Uneori ii mai dau una gratis, in semn de recunostinta.

Ieri am invitat-o la o plimbare. Nu stie prea multe despre mine si m-am gandit sa o testez, sa ii vad reactiile la boala mea. V-am spus, unii ma cred nebuna si chiar asa ma striga. Eu spun ca nu este nebunie, ci doar neputinta de a ma stapani. Ceva s-a rupt in creierul meu si de acolo imi pleaca problemele. Simt nevoia de a atinge anumite lucruri, de a le mirosi. Cand apare aceasta nevoie, nimic nu ma poate opri. Din nefericire, aceste lucruri sunt de obicei stalpii de iluminat, iarba de pe alei, pietrele de pe trotuare. 
Uneori gesturile mele nu sunt complete. Creierul imi dicteaza ce trebuie sa fac. Ajung aproape de un stalp de iluminat, il ating cu doua degete, il miros, ma aplec spre iarba, ca si cum as vrea sa culeg ceva, dar nu o fac. Apoi ma ridic. Uneori dau roata stalpului, alteori plec mai departe fara sa il mai ating. Stiu, voua vi se pare ciudat. Nici mie nu mi-a placut prima data cand am constientizat gesturile astea. Apoi m-am acomodat.
Acum, imbracata cu haine elegante, cu vecina asta draguta langa mine, as vrea sa ma pot abtine. Mergem prin oras de o jumatate de ora si inca nu m-a parasit. La inceput m-a privit mirata, apoi ingrijorata, iar acum se uita mai mult in jurul ei, jenata. Dar nu pleaca de langa mine. Probabil ii este teama ca nu stiu sa ma intorc acasa, ca patesc ceva. Partea mea de creier lucid ar vrea sa ii strige cateva vorbe, insa este sub asediu si nu are putere.
Sper sa fie destul de inteligenta si sa inteleaga singura ca fosta profesoara, femeia eleganta si educata pe care o respectau candva toti, acum sta ascunsa in acest creier bolnav, fara posibilitatea de a iesi la lumina. In locul ei traieste o femeie neingrijita, care pipaie stalpii de iluminat si traieste cu zece pisici in casa, hranindu-se cu bucatele de prajituri primite de la un laborator de cofetarie. 

*


Au trecut de atunci aproape 20 de ani. Fata s-a mutat, s-a maturizat, aproape ca a uitat de doamna de la care cumpara carti. Pana zilele trecute, cand a revazut-o intamplator pe strada. Aceleasi haine candva elegante, aceleasi gesturi ciudate, care atrag privirile si rasul trecatorilor, aceeasi pieptanatura cocheta, aceleasi priviri ratacite. A simtit aceeasi mila fata de fosta profesoara ce nu poate iesi la lumina, inchisa intr-un creier bolnav.

3 comentarii:

  1. Interesanta postare. exista oameni cu creiere ce gandesc altfel. Lumea lor e diferita de a noastra. Rareori se intampla sa poate fi scosi de acolo. Doamna nu lucra, nu avea bani si intrase intr-o depresie. Ori poate altele erau motivele depresiei. Cine stie. Simti in fata unor astfel de situatii neputinta de a influenta cu ceva creierul acelei persoane. realizam cat de complexa este natura si cat de marunti suntem noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vienela, asta e una dintre cele mai bune poveşti pe care le-ai scris. Sunt coplesita de subiect. Am o mare compasiune fata de mintile ratacite. Of, Doamne!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna şi-a creat o lume a ei, confortabilă, cel mai probabil, pentru creierul dânsei. Ceea ce nouă ni se poate părea rătăcire...dar, cine poate spune că "ne-bunilor" nu le e mai bine acolo, în utopia creată din nevoie, din neliniştea faţă de lumea în care suntem nevoiţi să trăim, adesea înnebunindu-ne, rând pe rând, câte unul, mai devreme sau mai târziu?

    RăspundețiȘtergere

16 povești minunate

Arhivă blog

Etichete

1+1 gratis 2014 2015 abandon acasa ace afiliere afrodisiac amintiri amor amor stelar amsterdam amuzament animale antic articol articole artificii aventura baiat bani barbat barbati beneficii biblia NTR biblii biblii de vanzare bijuterii Blog blogger bloggeri blogging blogosfera bloguri blugi bookfest brad Bucuresti cactus cadou cadouri cafea cafetiera caiete caine caine la mare cainele meu calatorii calculator calendar campanie canal youtube carte Carte crestina carti carti crestine online carti de vacanta casa Cărţi ce poti face ceai ceasuri barbati ceasuri barbati elegante ceasuri de mana centrala clopotel colaboratori competitie concurs copii copil copilarie costum sexy de craciunita craciun culoare culori cum se face un blog curaj cuverturi de pat cuvinte dambu decoratiuni desene dictionar dimineata doaronline dragoste dulceata Duzina de cuvinte edituri crestine educatie elegant emotii energie facebook familie fantezii fapte bune fares fata femei femeie fericire fete firme flori fotograf fotografii fruct noni fructe frumusete galben ganduri genti genti liceu handmade hrana idei ieftin iertare Imaginare imbracaminte incaltaminte informatii informatii munca scotia inima insigne internet intimitate istambul Italia italieni iubesc iubire joburi jocuri jucarii jurnal jurnal de caine lacrimi leapsa lemn lenjerie lenjerie intima lenjerie sexy lenjerii de pat librarii crestine locuri munca scotia maimuta mama manuale scolare mare masina medicamente mireasa moda modern Mos Craciun munca in scotia munca scotia munte natura natural noiembrie nume nunta oameni obsesia fericirii oferte om online oras pantofi pantofi de dama papadie parfum parinti pasari pasiune Pasti Personale pinterest pisica pisici pisicute planuri Ploiesti poezie poezie dragoste poezii poezii crestine poveste poveste despre un caine povestea unui caine povesti povesti caini poza poze pregatiri premii prieten prieteni primavara primavara rece produse progres promotie promovare propozitii Propoziţii protector Psiluneli rautate rechizite reduceri regrete rochii romance romanesc romantism sanatate saptamana sarbatori sardegna schimb de linkuri sentimente sexy sfaturi site soare spanac stiri strada supa superblog SuperBlog 2013 surpriza taitei de casa talent timp toamna trafic tratament ulei de argan umbra unde las cainele in vacanta vacanta vacanta cu cainele vacanta la mare verighete viata videoclipuri youtube Vienela vis visine zile friguroase