Elefantii sunt insetati

Eram in Italia de cateva luni, terminasem de recitit si rerecitit seria Dune si seara ma plictiseam de moarte. Mi-as fi dorit sa mai citesc o carte si nu aveam. Asa am dat iama in biblioteca Giovannei si am nimerit o carte scrisa
ca o poveste, o carte pentru copii, buna sa o citeasca si adultii, o carte ca o lectie de viata. Cred ca traducerea ar fi Elefantii sunt insetati (Gli elefanti hanno sete) , insa nu bag mana in foc. Era o carte scrisa de Mariella Ottino si Silvio Conte, o carte in care sunt povestite aventurile unui baietel italian care ajunge impreuna cu familia in Africa si descopera o alta lume, total necunoscuta lui.
Se imprieteneste cu un bastinas de seama lui, Ahmed, o fiinta greu incercata de soarta, asa cum sunt foarte multi dintre copiii africani. Cei doi copii trec impreuna prin multe aventuri si, ajutati de Mamud, un elefant imens, bun prieten cu Ahmed, reusesc sa salveze un grup de copii ce urmau sa fie vanduti ca sclavi pentru plantatiile din America de Sud.
Dincolo de frumoasa poveste a prieteniei dintre un animal salbatic considerat periculos si doi copii din rase diferite, se ascund adevaruri dureroase, sunt descrise scene care ar fi putut fi adevarate, cu copii inchisi, speriati, nemancati, asteptand ca soarta sa le fie decisa de bestii cu chip de om. Este suficient sa citesti cartea cu inima deschisa, asa cum fac copiii, pentru a vedea cata frumusete si cata durere ascunde sub cuvintele simple, sub descrierile nepretentioase.
Mi-ar placea ca acesta carte sa ajunga si in librariile noastre, mi-ar placea sa se poata bucura si copiii romanilor de ceea ce se ascunde in ea. Ma gandesc ca ar fi o buna lectie despre toleranta, curaj, prietenie, o lectie care sa faca din copiii nostri oameni buni, care sa ii ajute sa nu ajunga bestii cu chip de om, cum sunt cei despre care am scris astazi pe celalalt blog.