Afara... am iesit ieri, pe o ploaie torentiala, din care nu am simtit decat aerul mirosind a pamant ud, pentru ca m-am inghesuit grabita intr-un taxi. La coborare mi s-au agatat blugii in scaunul soferului, care avea un fier iesit in afara.
In gradina... Inspectoratului Scolar Ploiesti iarba era tunsa, iar tasnitoarea de apa era plina de gunoaie.
In casa... este cald si bine, dar nu ma iau eu dupa baieti. De cum termin de scris mai deschid geamurile o tura, sa intre aer proaspat.
In bucatarie... am intrat astazi pentru a face o cafea si pentru a-mi pune cateva legume fierte pe o farfurie.
Sunt imbracata cu... un tricou lejer, gri si un pantalon de trening albastru.
Ce carti citesc zilele astea... am terminat Garsoniera din padurea de macarale, de Dan Chisu si am revenit la Centrul de comanda.
Ce mai mesteresc eu... inca ma mai chinui cu scrisoarea promisa Adrianei. Ma mobilizez tot mai greu. Ori imbatranesc, ori saptamana aceasta chiar a fost foarte obositoare, cu musafiri, petreceri, participari la evenimente...
Un lucru planuit pentru saptamana viitoare... incerc sa gasesc solutii pentru a-mi scoate in evidenta recent inceputele colectii de vederi din toata lumea si scoici adunate de pe plajele vizitate de prieteni. Deocamdata vederile stau ascunse intr-o cutie misto, iar scoicile aproape imprastiate pe un raft.
Am invatat... ca voluntariatul nu este ceea ce pare.
Sunt recunoascatoare... Scorpiutei, ca m-a trezit la realitate si mi-a amintit ca oamenii au asteptari si pretentii de la mine, asa cum si eu am de la ei.
Ma gandesc... si ma intreb daca as scrie altfel inspirata fiind de un alt peisaj. Intr-un dormitor minuscul, de la fereastra caruia vad doar cateva frunze dintr-un copacel, prea multe nu ma pot inspira.
Astept (sper)... sa mai fac rost de o clipa libera, pentru a rezolva o leapsa draguta. Probabil nu mai devreme de maine, pentru ca astazi este Mihai liber si vom petrece cateva ore impreuna.
Un citat/proverb favorit... Uneori, aparentele inseala...
O fotografie preferata... cand nu esti sigur de ceva, chiar de lumina soarelui este prezenta, aprinde si un felinar...
Da ce fel de dormitor vrei ? :)
RăspundețiȘtergereNu vreau un dormitor, ci un colt de rai asemanator celui despre care a povestit Adriana la ea pe blog. :)
Ștergereeu nu cred că oamenii trebuie să avem aşteptări şi pretenţii de la ceilalţi. eu cred că ar trebui să ne concentrăm mai mult pe ceea ce avem noi de oferit fără a aştepta ceva...
RăspundețiȘtergereMie mi se pare ca jurnalul iti poate oferi tocmai asta: sa faci abstractie de mediul fizic si sa te retragi linistita in cel creat de fantezia ta, ca sa scrii ce iti place si cum iti place.
RăspundețiȘtergereCred că ai dreptate, uneori este bine să aprindem un felinar, poate că astfel vom reuși să vedem ce se întâmplă, sau mai bine cum se întâmplă lucrurile în jurul nostru! Căci deseori este prea întunecată realitatea ca să poată fi văzută fără lumini suplimentare!
RăspundețiȘtergereDar, dacă sufletul ne este luminat, restul nu mai are așa de mare importanță!
Ar trebui sa imi fie rusine, de fapt, imi este! N-am stiut de blogul asta al tau, dar m-ai si linkat. Imi pare tare bine ca ai inceput si tu un jurnal, in principal pentru ca-mi ofera ocazia de a te cunoaste mai bine ;)
RăspundețiȘtergere