Sub influenta litereticelor

Inca obsedata de munca depusa pentru a scoate ceva din margelele insirate astazi pe ata duzinei de cuvinte, multumita de rezultatul final, pe care nici eu nu il pricep inca pe deplin,
am salvat in draft articolul despre literetice si am venit aici, in oaza mea de liniste, incercand sa fac lumina in gandurile care au dus la insiruirea de margele complicate spre imposibil pe ata fragila a povestilor virtuale.
Pauza de cateva zile...
Din nefericire, am fost intrerupta in timp ce scriam si multe dintre ideile de atunci au zburat spre zari albastre, iar eu am ramas cu un articol neterminat in draft. Am iesit de sub influenta litereticelor si nu stiu daca voi regasi curand acea stare, pentru a termina ceea ce incepusem. Incerc sa recitesc acel articol, in speranta ca voi putea retrai senzatiile din acea zi.
Fiind o alaturare a doua cuvinte, o intrepatrundere, gandul meu a fost sa gasesc o tema in care sa le pot include fara probleme. Dar nu gaseam tema, asa ca am adunat fraza dupa fraza fara sa am nici cea mai vaga idee despre felul in care voi termina articolul. Propozitiile se asterneau usor, cuvintele si gandurile veneau nechemate, iar eu eram tot mai incantata de usurinta cu care navigam prin acele ape tulburate de lipsa subiectului.
Abia dupa primul paragraf am reusit sa inteleg exact ce vreau si atunci nimic nu mi-a mai stat in cale. Totul parea atat de simplu! Incercam sa ascund intelesul cuvintelor, sa fac ca totul sa para dificil si, in sinea mea, speram ca cineva sa inteleaga ceea ce am vrut sa spun. Era ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea cu cititorii mei, un joc din care speram sa ies invingatoare, dar si sa imi gasesc viitori parteneri.
Am intuit exact... marea majoritate nu a inteles nimic. Unii m-au amuzat cu comentariile lor, altii au ramas sobri... Dar printre cei ce au lasat un semn al trecerii lor mi-am gasit si semeni intr-ale scrisului, oameni care au inteles ca totul este un simplu joc. Este adevarat, un joc in care se dau niste cuvinte intrepatrunse, aparent imposibile, cu care sa formezi propozitii, fraze, un text intreg.
Le-am cerut parerea copilului si sotului meu. Dupa ce m-au privit un timp uimiti, parca neintelegand daca mai sunt in toate mintile, baietii mei au declarat ca am facut o treaba buna, ca mi-a iesit un text bun de citit. I-am intrebat de ce oare mi-a fost atat de usor sa il scriu (nu am avut nevoie decat de 20 de minute pentru a-l finaliza) si mi-au explicat: avand de inclus in text cuvinte inventate, pot da frau liber imaginatiei, ma pot juca asa cum vreau, fara reguli, fara nimic impus.
Le-am dat dreptate. In acele clipe m-am simtit libera. Nu aveam cum sa gresesc, atata timp cat nu existau restrictii. Puteam scrie orice, sub orice forma si nimeni nu m-ar fi putut judeca sau corecta. litereticele mele nu erau deloc eretice. Ma ascultau si ma ajutau, imi dadeau libertatea de care aveam nevoie.
Tot ce imi doresc este ca acest joc miraculos sa mearga mai departe, sa ne ofere noi si noi clipe de libertate deplina, in care sa ne jucam cu alte cuvinte inventate, nascute din alaturarea a doua cuvinte care, aparent, nu au legatura.