Am observat un lucru ciudat la romani si nu imi pot explica daca acest lucru se intampla din cauza ca oamenii nu au bani sau din cauza ca nu isi dau seama de importanta lucrului facut la timpul sau. Despre ce este vorba? As dori sa vorbim astazi despre Click si despre parintii care nu acorda importanta acestui aspect. Foarte multe persoane isi mobileaza casele la inceputul relatiei si as spune ca este ceva normal, caci asa pot imbina gusturile, pot decide impreuna cum va arata cuibul in care isi vor petrece viata si in care isi vor creste copii. Multi se preocupa intens de pregatirea camerei copilului, atunci cand acesta isi anunta aparitia. Mi-e drag sa ma uit la prospatele mamici cum aranjeaza diverse patuturi, jucarioare, perdelute si chiar desene pe pereti, ca dormitorul micutului sa fie ca un peisaj dintr-un basm. Le apreciez si le respect pentru acest lucru.
Dar ce se intampla mai tarziu cu parintii chiar nu imi pot explica, desi incerc. Copii cresc rapid, viata lor se schimba, li se formeaza personalitatea, li se deschid noi orizonturi si isi formeaza propriile gusturi. Sunt atat de putini parintii care iau in calcul aceste aspecte cand fac modificari prin casa.
Copiii trecuti de varsta gradinitei, cei care intra in adolescenta, au si ei nevoi, asa cum aveau si cand era mititei. Isi doresc sa locuiasca in case care sa se muleze pe personalitatea lor sau pe care sa le personalizeze chiar ei, dupa bunul plac. De cele mai multe ori parintii, fiind alta generatie, le refuza aceste mici placeri, probabil pentru ca viata i-a luat pe sus si i-a purtat pe carari obositoare, facandu-i sa uite ca si ei au fost adolescenti, tineri, ca au avut dorinte si au vrut sa isi puna amprenta pe camera lor, pe mobilier si pe pereti.
Copiii trecuti de varsta gradinitei, cei care intra in adolescenta, au si ei nevoi, asa cum aveau si cand era mititei. Isi doresc sa locuiasca in case care sa se muleze pe personalitatea lor sau pe care sa le personalizeze chiar ei, dupa bunul plac. De cele mai multe ori parintii, fiind alta generatie, le refuza aceste mici placeri, probabil pentru ca viata i-a luat pe sus si i-a purtat pe carari obositoare, facandu-i sa uite ca si ei au fost adolescenti, tineri, ca au avut dorinte si au vrut sa isi puna amprenta pe camera lor, pe mobilier si pe pereti.
Tinerii raman in camerele mobilate ca pentru bebelusi sau, mai rau, sunt trimisi in dormitoare mobilate dupa gusturile invechite ale parintilor si bunicilor. Cat de bine se poate simti un adolescent intr-o camera ce pare veche, demodata, inexpresiva? Dragi parinti, eu nu va pot intelege, insa imi permit, ca mama al carui copil tocmai a iesit din adolecenta, sa aveti mare grija la aceste aspecte si sa nu luati in ras nevoile firesti ale copiilor vostri. Asa cum ati pregatit candva camera bebelusului, cu acelasi drag incercati acum, cand a crescut copilul, sa ii permiteti sa isi aleaga (sau sa aleaga impreuna cu voi) mobila pentru tineret, mobila moderna, care sa schimbe aspectul locului in care puii vostri isi petrec mare parte din timp.
Camera adolescentului este camera in care el se retrage atunci cand este deprimat, cand are probleme sufletesti (si ce adolescent nu are?), locul in care se ascunde pentru a visa si a face milioane de planuri, este locul in care vrea sa fie singur si sa se simta bine. Dragi parinti, nu uitati ca si voi ati fost tineri, ca ati avut nevoie de o asmeenea camera si nu intotdeauna v-ati bucurat de intelegerea parintilor vostri. Chiar vreti ca istoria sa se repete? Chiar vreti sa va privati propriul copil de un lucru atat de necesar bunei sale dezvoltari psihice? Incercati sa ii oferiti posibilitatea de a-si aranja propria camera, propriul loc intim, dupa gustul sau, nu dupa al vostru. Incercati sa nu uitati ca tanar ce acum va priveste parca de sus este tot copilul vostru, este puiul pe care l-ati tinut in brate, pe care l-ati alintat si l-ati ajutat sa se dezvolte armonios. Incercati sa fiti prietenul copilului vostru, nu stapanul care ia decizii dupa pofta inimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu