Nu mi-au fost de ajuns trei pisici in casa. Cand l-am intalnit pe Bruno, mi-am spus ca merita o soarta mai buna. Am vrut sa fie al meu. L-am adoptat imediat. Din caine maidanezo-tomberonez am facut caine de apartament. Pana aici povestea pare tare frumoasa. Ceea ce nu am luat eu in calcul a fost firea posesiva si extrem de protectoare a uneia dintre pisicile mele, Miti. Cu fiecare zi ce trece situatia pare sa se inrautateasca. Bietul caine nu poate face nici macar un pas fara sa aiba gardianul pe urmele sale. Oriunde merge, Miti este in spatele lui. Daca se joaca cu Ursula si o prinde mai tare cu dintii, Miti e la datorie si il loveste serios cu laba. Daca incalca teritoriul ei (holul dinspre baie si mai ales dormitorul), Miti nu il mai intreaba de sanatate, ci il alearga si il loveste pana il face sa se ascunda sub un dulap, plangand. Cum o conving ca e si cainele tot al noatru, ca si el trebuie iubit si protejat, nu batut si speriat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu