Am vrut o vacanta completa, departe de internet si aproape ca am reusit sa mi-o ofer. Spun aproape pentru ca am intrat de cateva ori pe facebook in aceasta ultima decada. Desigur, nu pentru a-mi hrani dependenta, cum faceam pana mai ieri, ci pentru ca aveam de vorbit cu persoane pe care nu stiam cum sa le gasesc altfel. Si tot "desigur" pentru ca nu am reusit sa ma abtin in totalitate fara sa derulez postarile prietenilor, pentru a afla care sunt ultimele noutati (cred ca dependenta mea se hraneste si din faptul ca sunt ani buni de cand nu ma mai uit la stiri pe tv, ci imi iau informatiile necesare de pe internet). Intr-una din aceste plimbari virtuale am dat peste numele de Mihail Arghiropol, un nume nou nout pentru mine. Cineva, probabil unul dintre prietenii mei de pe facebook, daduse like sau share. Asa mi-a iesit in cale un articol de Mihail Arghiropol, asa mi-am calcat promisiunea de a sta departe de internet macar pana la Craciun. dar va spun sincer ca nu am regretat nici o clipa si nu regret, caci este vorba despre un articol bun, pe care as vrea sa il recomand si cititorilor mei, fie ca sunt intr-o scurta vacanta, fie ca inca se mai plimba pe internet, desi revelionul bate la usa.
Ori poate ca tocmai acest gand ma face sa scriu acum despre Mihail Arghiropol, caci anumite ganduri ar trebui sa ne insoteasca din prima zi a noului an si sa ne motiveze, sa ne faca sa luam decizii, sa privim viata din unghiuri diferite, sa ne stabilim inca de pe acum obiective clare pentru anul 2016. Acel articol a trezit in mine ganduri de mult adormite, dar a si nascut noi intrebari si dorinte. Inca din primul paragraf ochii mi s-au pironit pe cateva nume mari si mintea s-a intors inspre ea insasi, incercand sa isi aminteasca rapid care dintre personalitatile intalnite in adolescenta (prin carti, desigur), m-au marcat intr-un fel sau altul, si-au pus amprenta asupra gandirii mele si, implicit, asupra deciziilor pe care le-am luat de-a lungul vietii. E greu de ales un nume. E greu de spus ca numai un filozof sau un scriitor sau un inginer mi-au marcat destinul. Consider ca din fiecare carte citita am invatat ceva, ca fiecare om de litere m-a marcat intr-un fel sau altul, ca fiecare bataie de aripa a fluturilor intalniti prin gradina mi-a schimbat destinul. Cu toate astea, mi-a placut mult felul in care e scris acel articol si mi-as dori sa il cititi si voi...
"Mereu am crezut ca fiecare dintre noi are, fata de sine, datoria de a (re)gasi valorile care l-au format. Cand spun valori, ma refer la curiozitati. La acele momente de zbucium interior din adolescenta, acele fantasme intelectuale, acei idoli intangibili care plasau in noi intrebari despre viata, moarte, dragoste, despre bine si rau, si tot ei ne dadeau raspunsurile. Acele entitati au stat la baza formarii noastre ca oameni si, chiar daca le-am ingropat in ganduri si griji, in preocupari legate de familie, cariera si societate, ele s-au luptat tot timpul pentru a iesi la suprafata. Au avut grija sa ne aminteasca, din cand in cand, care sunt lucrurile care ne fac fericiti, hranindu-ne intelectual si spiritual. Pentru mine, idolii au reprezentat Eliade, Cioran, Gide – ca sa-i numesc pe cativa."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu