Vreau să ştiu de ce am aripi

      Vreau să ştiu de ce am aripi! strigam acum 30 de ani, la ieşirea din cinematograful unde rulase filmul cu acest nume. Între timp, maturizându-mă, am aflat că ne cresc aripi invizibile

pentru a îndrăzni ceea ce strămoşii noştri nu au putut sau nu au vrut să facă. O lungă perioadă am evitat să le folosesc, de teamă că nu mă vor putea susţine.

      Când vântul schimbării mi s-a strecurat printre pene, am întins aripile şi m-am înălţat tot mai sus, spre soare, precum Icar. M-am lăsat legănată de blândul zefir şi am plutit încântată într-o maşină care acum, când aventura s-a terminat, mă duce cu gândul mai mult la o navă spaţială, un vehicul venit dintr-un viitor pe care acum 30 de ani nu mi l-aş fi putut imagina.

      -Nu ai observat că mai toţi zburătorii legendari ai omenirii au fost bărbaţi? Femeile au rămas la cratiţă, legănând copiii, nu legănându-se pe ele în maşina timpului sau într-un hibrid capabil să selecteze automat tipul de motor pe care să îl utilizeze! îmi spune soţul, invidios că am avut ocazia de a testa una dintre maşinile hibrid.

      -Acele vremuri au trecut, dragul meu. De ce-aş mai sta la cratiţă, când aripile îmi sunt destul de puternice şi mă susţin? De ce să nu mă bucur şi eu, ca şi bărbaţii, de ceea ce Yaris Hibrid sau Auris Hibrid oferă? Nu spuneţi voi, masculii, că femeia nu gândeşte logic şi din acest motiv nu poate fi înţeleasă? Femeie fiind, când am aflat că Toyota a pus la punct un sistem de control simplu şi intuitiv, mi-am dat seama că pentru mine începe aventura. Nu ne bazăm întotdeauna noi, femeile, pe intuiţie?

      -Nu mă pot certa cu tine! Fă-mi în ciudă şi spune-mi ce ai simţit conducând! Sunt sigur că ţi-au tremurat mâinile pe volan şi picioarele pe acceleraţie!

       -Nici gând de aşa ceva! Ascultă aici:

      Părea că spaţiul si timpul s-ar fi dilatat. În jurul meu nu mai erau decât acorduri de liră, pentru că zeii îmi cântau fericirea, fericiţi la rândul lor că mă îndreptam spre Olimp. Mirosurile erau mult diluate, făcându-mă să înţeleg că aerul devenea pur, uşor de respirat. Liniştea lăsată peste pământ făcea ca toate gândurile mele să se audă clar, aşa cum nu le auzisem niciodată.

      Inhibiţiile îmi dispar şi atunci calc senzual şi apăsat pedalele cu pantofii mei eleganţi, ştiind că la orice frână primesc energie pentru continuarea aventurii. Nu îmi dau seama dacă am viteză sau stau pe loc! Privesc în jur, văd cum copacii bulevardului rămân în urmă, cum maşinile parcate în fata blocurilor stau nemişcate, prăfuite şi triste, cum ceilalţi şoferi din traficul urban îmi aruncă săgeţi otrăvite din ochi.

      -Nevastă, pe tine te-a îmbătat lipsa emisiilor de CO2! Auzi la ea, lire, zei, aer pur, linişte, pedale călcate senzual!

      -Tu doar ascultă şi eventual mergi să testezi frumosul şi aerodinamicul Prius! Te va îmbăta senzaţia de ireal pe care ţi-o dă, îţi va trezi dorinţa de a-l avea pentru totdeauna! Ştii cât este de simplu? Apeşi butonul Start, calci acceleraţia, îţi iei zborul şi plutesti în cel mai reuşit mijloc auto de până acum! Șoselele orașului nu vor mai fi negre și pline de gropi, ci albe, semănând a nori pufoși.

      Nici măcar cerul nu îți va mai fi limită. Limita o vei impune tu, dacă vei dori. Am convingerea că nu vei dori, așa cum nici eu nu am dorit. Te vei simți ca un copil care a primit o nouă jucărie, vei dori să îi testezi aptitudinile, să gonesti cu ea pentru a simți cum totul dispare și rămâi singur în capsula timpului tău, apoi îți vei dori să rulezi cu viteză mică, folosind numai motorul electric, sperând ca toți trecătorii să te vadă și să întoarcă spre tine capul.

      Cu oricare dintre modelele hibride Toyota plutești, nu conduci. Redescoperă lumea dintr-un hibrid, dragul meu soț. Dacă eu am simțit că sunt aproape de zei, tu probabil te vei simți ca pe terenul de fotbal sau relaxat ca atunci când mergi la pescuit. Vreau să știu, de ce am aripi, dacă nu mă lași să le folosesc?

Articolul cu numărul 13 din cadrul competiției SuperBlog 2013, sponsorizat de