Abate-i sovaielnicii pasi spre alt drum,
Abreviat cuvant in infinitul scrum,
Abscons pastrat parca pentru vecie,
Aberant pentru fiinta ce vrea sa fie.
Absorbit de tainicele ganduri,
Absenta pentru oamenii din randuri,
Abandon primar ce sapa-n inima,
Abur dureros cu pierdere de stima.
Ablatie facuta din senin si fara rost,
Absolvent ce-ar vrea sa nu se simta prost.
Abrogatie iesita-n lume cam tarziu,
Abundent corn de mi-as dori sa fiu.
Abate-mi gandul aberant si-abscons
De la prezenta sau absenta unui abur puturos
Si lasa-ma asa abreviat si absorbit
De-o ablatie cu-nceput, dar fara de sfarsit,
Precum un absolvent ce nu cunoaste
Nici abandon, dar nici sfintele moaste.
De-i data vreo abrogatie cu aer recurent
Prefer sa nu fiu prostul ce crede-n abundent.
Duzina de cuvinte din aceasta saptamana mi-a trezit nu stiu ce ganduri naravase, ce s-au cerut asternute pe foaia virtuala.
:) Chiar ca sunt naravase! :)
RăspundețiȘtergereM-au absorbit nărăvaşele tale, mi-au abătut gândurile de la orice altceva! :)
RăspundețiȘtergereVienela mea curajoasă şi inedită! Asta mă atrage tot timpul. Habar nu am ce mai găseşti.
RăspundețiȘtergerem-ai lăsat mută... mască! tocmai când eu chiulesc de pe-aici.
RăspundețiȘtergereFrumos, bravo!
RăspundețiȘtergeresuper ... magnific ...bravo !
RăspundețiȘtergereMăăăăăăăă! Fac ce fac şi tot pe blogul tău ajung! Mai opreşte-te! =)))) Cui i-ai pus gând rău? Hmm...
RăspundețiȘtergereM-ai ameţit! Era un sconcs
RăspundețiȘtergerecel care emana un abur puturos?
Iar absolventul fără de ştiinţă
e absolvit de vină de supla-i conştiinţă?
:))