O singură ființă

      Prea mică pentru lumea aceasta imensă, prea timidă pentru lumea aceasta îndrăzneață, prea eu pentru ei, îmi croiesc autostradă privată prin gânduri de femeie ce se vrea liberă de conveniențe, liberă să își măsoare

lumea miniaturală în care s-a ivit necerut și din care vrea să evadeze neștiut. Mă insinuez în subconștientul ce veghează inconștient și-acolo construiesc paralelismul ce va deveni realitate.

      Gânduri cristalizate în fapte; bucăți de piele fină țesute cu fir de curcubeu tras de pe cerul aflat la crepuscul, borangic trecut prin suveica magică, dinți metalici scrâșnind neauzit la îngemănare, alamă, argint, plastic sau os tăiate-n formă unică; sunt eu, geanta indispensabilă femeii independente ce-și stăpânește destinul, indiferent de emisfera în care-și duce traiul.

      Am puțin mai mult de un deceniu la dispoziție pentru a mă reinventa, înainte ca prima Evă modernă să își ia zborul spre Marte, pentru terra-formarea plănuită. Mă va lua cu ea, știu sigur, fără să țină cont de imponderabilitate, neștiind că m-ar putea pierde când dansul nostru sideral o va sili să își ia mâna de pe mine pentru a se echilibra. Este iar rândul meu să mă gândesc la negândite, să plănuiesc o nouă evoluție.

      Adun în suflet praf de stele, meteoriți căzuți la datorie, nebuloase cu lumini difuze, găuri negre ce se cer colorate, aliniez în buzunare planete neîncepute, trag fermoarul și-arunc o cataramă-n aer, ca pe un zar norocos. Căzută-i bareta, întinsă pe masă și-o nouă poveste se-așterne pe ea. Ne vom uni destinele pentru vecie, contopind piele cu piele, frumos cu frumos, plinătate cu plinătate, într-o iubire și-o dependență fără sfârșit, o contopire precum cea a tânărului Leto cu păstrăvii de nisip ai Dunei.

      Întregul rezultat ne va augmenta frumusețea, magnetismul, funcționalitatea. Vom fi o singură ființă, femeie și geantă! Nu mă va mai căuta prin casă, nu îi voi mai aluneca de pe umăr, nu mă va mai păzi de curioși, nu vom mai fi unite doar mental, ci și fizic. Îmi voi întinde tentacule fine din umărul rotund pe care mă rezem, printre sânii calzi, până pe șoldul boltit. Voi urca în sus, spre gâtul grațios, spre ochiul strălucind, spre mintea în care am insinuat gând după gând. Pielea mea va fi pielea Evei moderne, vom fi o singură ființă, indivizibilă.

      Ideea mi-a venit atunci când am observat că tot mai multe Eve aleg geanta de poștaș, ca mâinile să fie libere, să se întindă precum aripile de vultur, să prindă vântul printre pene haine și să zboare tot mai departe, tot mai înalt, tot mai cutezător. Am poate cea mai veche formă și de aceea mă vor nu doar Evele, ci și Adamii. Metempsihoza ce-am suferit de-a lungul timpului m-a purificat, m-a transformat din tolba amerindienilor în cea a vânătorilor, din cea a poștașului în geanta femeii ce vrea să fie liberă, cu o trecere prin tolba poveștilor magice, făcându-mă să fiu pregătită pentru schimbarea ce va să vie.

      Dacă ele pleacă pe Marte pentru terra-formare, voi fi alături de Evele moderne, în acțiunea de marte-reeija-re. Deocamdată pot fi văzută în bej sau roșu, variante feminine ale celor mai căutate genti. Dacă apare și-un verde, cu a lui nuanță proaspătă, o altă defini-re-ei-ja-dului vor da. La contopirea mea cu pielea de femeie, atunci când sărutul meu roșu se va așeza pe coapsa bombată, dogoa-re-ei-ja-rului vor cere, pentru a ne semăna.

      Pielea mea va fi pielea Evei moderne și nici un ochi profanator de bărbat nu va mai putea pătrunde în vintrele mele, pentru a afla secrete feminine. Geanta femeii va rămâne la fel de misterioasă pe cât a fost și este femeia, de la întâia Evă a Pământului și până la ultima Evă ce va pleca spre Marte. Cândva, pe urmele mele vor călca toate gențile lumii reeija, fie ele office, casual, artsy sau neconvenționale, toate poșetele, chiar și cele handmade, ba chiar și accesoriile.

Primiți sărutul meu de încheiere, dintr-o lume a mâinilor libere!

Cu acest articol particip la proba 7 din cadrul competiției SuperBlog 2013.