Anul 2015 le-a dovedit tuturor ca specialistii aveau dreptate cand sustineau ca anumite meserii nu mai au cautare nicaieri in tara noastra, ca doar cei capabili sa se adapteze la nou vor avea sansa de a se reinventa si de a putea duce o viata normala, demna de secolul 21. Migrarea fortei de munca dintr-o anumita zona in alta a devenit un adevarat fenomen si ia amploare zi de zi, caci locurile de munca sunt tot mai putine, iar anumite domenii au nevoie de mana de lucru. Persoanele indraznete, care nu s-au temut sa ia viata de la capat si au urmat cursuri de formare profesionala, acum trag foloasele si cred ca este normal sa se intample asa. Exemple de acest fel putem vedea in jurul nostru mereu, oriunde ne-am afla. Meserii care acum 10 - 20 de ani erau la mare cautare, astazi sunt aproape uitate. Ce fac toti acei oameni care detin diplome si au experienta in meseriile de care nimeni nu mai are nevoie? Au doar doua optiuni, zic eu: ori someaza plangandu-si de mila si dand vina pe sistem, pe stat, pe luna plina, ori se adapteaza situatiei, fac niste cursuri de formare profesionala si o iau de la capat, invatand si mai apoi practicand o alta meserie.
Va pot da un exemplu clar, care imi este la indemana. In blocul meu locuieste o doamna trecuta de 45 de ani. Intreaga ei viata a lucrat intr-o autogara, pe postul de impegat de miscare. O meserie cu raspundere mare, dar usor de practicat dupa terminarea scolii de profil. Lucra intr-un birou, la caldurica, avand la indemana telefon, instrumente de scris, o ceasca de cafea... Deodata s-a intamplat ca omenirea sa evolueze (sau nu?), iar autogarile sa cam dispara de pe suprafata tarii noastre. Odata cu disparitia lor, evident ca au disparut si posturile de impegat de miscare. Cine mai avea nevoie de toti acesti oameni care pana mai ieri sustineau bunul mers al autobuzelor spre satele limitrofe? Nimeni, clar. Unii au ales sa intre in somaj, sa iasa anticipat la pensie, sa se mute la tara si sa aiba grija de gradina, sa lucreze cu ziua pe la unul si pe la altul. Ce a facut vecina mea?
A decis sa urmeze un curs de formare profesionala despre care aflase de la fiica ei. Le vedeam cum plecau impreuna la scoala, le vedeam venind impreuna acasa. In ciuda parerilor preconcepute pe care noi, romanii, le avem in legatura cu varsta la care poti sau nu sa faci anumite lucruri, femeia si-a urmat drumul, a terminat cursul si a dat vietii sale o noua stralucire, viata care in urma cu putina vreme parea sa se fi inchis. Prin intermediul firmei Pro Train (firma ce isi doreste sa devina "un brand de referinta in managementul dezvoltarii profesionale si personale, garantand cele mai inalte standarde de calitate, accesibile financiar.", urmand valori precum profesionalism, inovare, incredere, pasiune si integritate), vecina mea a avut sansa de a alege ceea ce credea ca i s-ar putea potrivi dintre urmatoarele specializari de viitor: manager proiect, inspector resurse umane, expert achizitii publice, manager vanzari, asistent PR si comunicare, competente antreprenoriale, expert accesare fonduri europene, consilier de orientare privind cariera, specialist in coaching sau formator.
A ales sa urmeze cursul de formare profesionala expert accesare fonduri europene si astazi lucreaza cu mare succes intr-o firma de renume. Daca ea a putut, voi de ce credeti ca nu ati putea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu