Isabella are doar 12 ani. E un copil bun, frumos, cuminte, un copil cu care orice parinte s-ar mandri. Deseneaza foarte frumos, invata bine, este respectuoasa, iubeste animalele si chiar creste cateva, are un blog si scrie pe el atunci cand timpul ii permite. Atrasa de mirajul unui telefon de ultima generatie, copila a participat pe facebook la un concurs oarecare. Trebuia sa vorbeasca despre o fapta buna si sa adune cat mai multe comentarii. Din nefericire, alti concurenti au apelat la metode nu tocmai ortodoxe, asa ca telefonul a mers la cei care au primit sute de like-uri de la tot felul de conturi de sirieni, congolezi, indieni etc. Vazand dezamagirea fetei, aproape ca mi-a venit sa le strig oamenilor care au fraudat concursul: lasati prostiile, lasati minciuna si hotia, cititi carti crestine online, invatati ce este respectul, bunatatea, corectitudinea! Nu frangeti aripile copiilor, nu le aratati de pe acum ca viata nu e mereu roz si ca oamenii nu stiu sa fie mereu oameni!
Curiozitatea m-a impins sa ma uit pe profilul unuia dintre castigatori. Am ramas perplexa vazand ca doamna in cauza chiar era crestina si chiar raspundea cuvantul Domnului pe peretii mult prea murdari ai marelui facebook. Nu stiu daca are si obiceiul de a cumpara si de a citi carti crestine online, dar sper ca urmeaza sa faca acest lucru pentru a-si schimba intr-un final comportamentul. Cum se pupa credinta dumneavoastra cu hotia, cu minciuna, cu manipularea grosolana, doamna? as fi vrut sa o intreb macar pentru a ma racori si pentru a-i arata ca nu toti sunt prosti, ca unii stiu prin ce metode neortodoxe a castigat acel telefon. Am preferat sa tac. Genul acesta de oameni probabil va nega intotdeauna acuzatiile si poate chiar se va intoarce sa muste, ca un animal ranit. Nu doream sa vada copila asa ceva.
M-au uimit maturitatea ei, felul in care percepe lucrurile, felul in care gandeste si vorbeste si mi-am jurat ca daca vreodata imi voi permite, ii voi oferi chiar eu telefonul pe care si-l doreste, desi ceea ce mi-a spus in aceasta seara imi arata ca nu telefonul e ceea ce isi doreste copila de la viata. "Macar am invatat ca viata nu se bazeaza mereu pe castig...in viata mai si pierzi....macar am castigat experienta"... Probabil a primit intelepciune de la mama ei, care imi spunea: "Are mai multa nevoie de suflete calde si sincere care sa ii fie aproape,decat de telefonul din concurs...e bine ca vede de mica faptul ca viata e dura,iar sinceritatea multora lasa de dorit."... Si sper din inima ca aceasta lectie de viata sa ii prinda bine, sa nu ii franga aripile si nici increderea in oameni. Sper sa nu uite niciodata ca in aceasta seara a incheiat discutia cu aceste cuvinte: "Asa este! Un telefon este un lucru material! Dar am observat ca primesc solidaritate de la unii prieteni, pe care ii apreciez pentru ceea ce sunt."...
Mai sper din tot sufletul ca oamenii sa se trezeasca, sa invete ce este respectul, rusinea, intelegerea si corectitudinea. Daca nu ii voi face Isabellei cadou acel telefon, poate voi reusi macar sa ii ofer doamnei care a avut voturi de la persoane ce ii erau straine niste carti crestine online, sa le citeasca si sa invete din ele ca e pacat sa minti si sa furi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu