Două conserve şi bani de naş

Asa am plecat penultima data la mare, la sfarsitul unui iulie canicular, cand soarele parea ca si-a propus sa parjoleasca pamantul, sa arda tot in calea lui. Oriunde te-ai fi ascuns, el te gasea si te storcea de vlaga
te facea sa cauti surse de apa si portiuni de umbra, cu care te amageai pentru o clipa. Atunci am decis ca cel mai bine ne va fi la mare, unde macar putem sta in costume de baie
fara sa parem altfel decat restul lumii, cum am fi parut in Ploiesti, daca am fi indraznit sa iesim asa din casa. :)
Dar cum sa pleci, cand in frigider bate zefirul, iar prin portofel urla crivatul? Cum as fi putut sa prevad ca imi va veni dorul de mare peste noapte, in somn, atunci cand am cheltuit banii pe chestii pentru casa? Asa m-am trezit ca vreau sa scap de canicula din oras, ca vreau la mare, indiferent in ce conditii. La urma urmelor, de ce nu as putea incerca o aventura ca la 20 de ani?
Cateva conserve cu pate de ficat, niste oua fierte, rosii, castraveti, cafea, branza, tigari si cativa banuti in buzunar si... hop in trenul ce ducea spre paradis, cum gandeam eu in acele clipe fierbinti, cand nu stiam unde sa ma mai ascund. M-am plimbat cu ghiozdanul in spate prin Costinesti, incercand sa aleg cea mai buna varianta de cazare. Aveam de ales intre cazarea la sateni, in conditii nu tocmai bune si cazarea la niste casute abia date in folosinta, unde aveam bucatarie, dusuri si curatenie, dar plateam cu circa 10 lei mai mult.
Mi-am spus ca este de preferat sa stau mai putin pe litoral, dar sa stau in conditii omenesti, asa ca am ales a doua varianta. Si nu am regretat... Singura problema pe care am intampinat-o a fost vremea, care s-a schimbat imediat dupa ce ne-am cazat. Cautasem racoare si acum aveam mai multa decat imi trebuia. Ploua, ploua ca de sfarsit de lume, ploua fara incetare. Tremuram de frig daca ieseam din camera, tremuram de frig daca ieseam de sub paturi.
Toata ziua jucam carti, pentru ca altceva nu era de facut. Dupa ce am cheltuit aproape toti banii, in ziua in care am decis sa ma intorc acasa, m-a intampinat la trezire un soare uluitor de frumos si cald, soarele de care fugisem din orasul meu si dupa care plansesem in micutul Costinesti. Cu burta goala, am stat toata ziua pe plaja, parca dorind sa fur toate razele, sa le iau cu mine, ca pe o rezerva pentru alte zile ploioase...