sâmbătă, 31 august 2013

Facerea de bine

Auzisem de copil ca facerea de bine se leaga cumva de mama, dar sensul exact l-am priceput mai tarziu, cand am facut prima data, in mod constient, bine unei persoane dragi si drept rasplata aproape ca mi s-a intors
spatele (sau mai degraba m-a injunghiat in spate). Cumva, spiritul meu optimist mi-a spus ca a fost o intamplare, ca nu toti oamenii sunt asa si am continuat sa fac bine, sa caut binele din om si sa ma cuibaresc acolo unde simteam ca este ca la mine acasa.
Nici o dogma nu ma putea convinge totusi ca ma mai asteapta o alta viata, ca intr-o alta dimensiune voi gasi doar susur de izvor cu apa limpede, ciripit de pasarele si zambete serafice. Pe frunte mi se aseza cate un rid, pe chip imi mai curgea o lacrima, in suflet se mai strangea putina durere cand vedeam cum banul guverneaza lumea, cum transforma omul in bestie.
Departe de mine gandul de a judeca pe cineva sau de a le cere altora sa fie ca mine. Mi-am petrecut jumatate din viata cu prea putini bani in portofel si de foarte putine ori le-am simtit cu adevarat lipsa. Altii au avut aspiratii mai inalte si au luptat sa aiba destui bani, pentru a-si satisface nevoile. Ii inteleg, atata timp cat joaca cinstit.
Sa profiti de bunele intentii ale celorlalti, sa incerci sa aduni bani ascunzandu-te in spatele unui paravan de bune intentii, sa minti cu nerusinare doar pentru a-ti atinge scopurile? Cat de pervertit iti este sufletul? Cat de limitat iti este orizontul?
Spre ce iti vei indrepta privirea cand va fi sa intalnesti Judecatorul Suprem? In ultimele clipe ale vietii, cand te vei intreba pentru ce ai trait si ce lasi in urma, ce vei raspunde? Oare raspunsul nu se regaseste in faptele tale de astazi? Am crezut in ideea propovaduita de tine si-am vrut sa imi unesc ideile cu ale tale, ca din intregul rezultat sa facem posibil visul nostru de viitor. Cand reflectorul si-a indreptat lumina spre tine, ti-am vazut hidosenia si am fugit speriata!
Ce este mai important? Ceea ce oferi sau cui oferi ceea ce ai in plus?

Cu o duzina de cuvinte mi-am racorit sufletul, mi l-am spalat de murdaria ce incerca sa il acopere, pentru ca in marea mea naivitate am crezut in idealuri, in utopii, in vorbe mestesugit alese, dar mai ales am crezut ca lumea poate fi schimbata, uitand ca la baza oricarei idei frumoase se ascunde un interes.

10 comentarii:

  1. vienela, la cât de nematerialistă sunt eu, îţi spun că mai cred (unii numesc aceasta naivitate) în binele din om. şi dacă pot să întind mâna cuiva o voi face. mereu.
    în rest... fiecare pasăre pre limba lui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ar fi vorba de un om, as trece repede peste, asa cum am facut mereu, indiferent daca am inteles sau nu. Dar aici este vorba de o intreaga increngatura, de o organizatie ce are un ideal cu care atrage mii de oameni. :(

      Ștergere
  2. Inseamna ca eu inca mai sunt naiva, daca mai cred in idealuri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana ieri la pranz am crezut si eu, ba chiar am visat sa schimb lumea alaturi de cei care pareau sa gandeasca la fel ca si mine. Apoi au facut greseala de a-si da masca jos in prezenta mea si am inteles ca ceea ce ii face sa lupte nu este idealul acela, ci banii pe care ii pot aduna fluturand ideea pe la nasul fraierilor. :(
      In ce sa mai cred?

      Ștergere
    2. In tine ca OM. Materialul se duce sau ramane, in nici un caz nu se pleaca cu el nicaieri.

      Ștergere
  3. Vienela, oamenii dezamăgesc, iartă-i. Și mai ales, dacă le faci din inimă un bine, uită repede că l-ai făcut, pregătește-te să faci următorul bine și nu aștepta răsplată. Dumnezeu ne face foarte mult bine (chiar și când nu credem / vedem asta)și ne iartă când Îl dezamăgim, continuând să ne facă binele. Aceste cuvinte ți le-am scris din suflet, așa înțeleg eu lucrurile. Nu sunt altfel decât tine dar am ales să îmi dedic interesul și timpul vieții rămase pentru a iubi pe aproapele, cu atât mai mult pe cel care mă detestă. Abia atunci mă voi simți puternică.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am visat sa fac un bine oamenilor, planetei, am vrut sa fiu in miezul problemei, acolo unde credeam ca este important sa fiu pentru a schimba ceva si am descoperit ca nu e nimic de facut, pentru ca la mijloc marul este putred. :(

      Ștergere
  4. Of, nu postez bine ceea ce scriu, am mai pierdut un comentariu azi. Îți recomandam (numai dacă îmi permiți) să-i ierți pe cei care te dezamăgesc și, mai presus de asta, să continui să ajuți și să faci bine fără să aștepți vreo răsplată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu se pierduse. Habar nu am ce am setat pe acest blog si cum sa repar. Toata comentariile raman in asteptare, dar nu sunt anuntata nicaieri. Le vad abia cand intru aici si caut in strafundul blogului. voi continua sa ma port cu oamenii asa cum am facut si pana acum, insa anumite chestii (despre care nu vreau deocamdata sa vorbesc pe blog) mi-au iesit din cap.

      Ștergere
  5. Binele făcut nu mai așteaptă nimic după aceea. Iar viața merge înainte și fără nerecunoscători. Pe aceștia îi putem uita cu ușurință. Iar cei ce se folosesc de sentimentele noastre pentru a obține avantaje materiale, ai spus bine, există judecătorul suprem care știe ce are de făcut!

    RăspundețiȘtergere