vineri, 25 octombrie 2013

Viața este un joc pentru adulți

      Cum ți-aș putea explica ție, cititorule, ceea ce nu-mi pot explica nici mie uneori pe de-a-ntregul? Revăd momentul în care am crestat adânc în
răbojul gândurilor descoperirea Castelului, poate cel mai important joc al copilăriei mele. În inocența mea, nu îmi dădeam seama că va avea o pondere însemnată în formarea ca om, că mă va modela ca pe o plastilină, călindu-mă pentru următoarele etape ale vieții. Cum de am ales tocmai acest joc?
      Râd strident, cu glasul clopoțel, exteriorizându-mi bucuria și mândria de a așeza cărămidă peste cărămidă, până când castelul roșiatic atinge al șaptelea nivel. Încerc să respect regulile, dar ele se schimbă după bunul plac al participanților, făcându-mă uneori să nu sesizez urzeala ce se ascunde în spatele spiritului ludic. Am dreptul de a-mi alege echipa și profit fără rușine de el.
      Tu, amintire dragă, mesaj venit din copilărie, îmi trezești emoții îngropate, evocând gânduri și imagini pe care le credeam pierdute! Încerc să gândesc rapid, să calculez sorții de izbândă luând în calcul multele posibilități. Sunt cea care aleargă cel mai bine. Le va fi greu să mă prindă, să mă atingă. Mingea albastră de cauciuc nu va simți aburul ce iese din trupul meu, înfierbântat de goana printre mașini. Fuga mă va salva, dar în același timp mă va îndepărta de miezul acțiunii. Să mă îndepărtez sau să rămân, riscându-mi viața?
      În echipa mea va fi întotdeauna nevoie de un om care să aibă îndemânare și sânge rece, să poată așeza la loc toate cărămizile dărâmate de minge, în timp ce este vânat de echipa adversă, de un altul care să se poată eschiva, lăsând impresia că el va reconstrui castelul, de pioni care să distragă atenția și să îndepărteze pericolul de la castel. Este o adevărată Școală de Luptă, cu lecții dure, din care învăț strategii noi.
      Îmi privesc adversarii în ochi, plină de curaj și cu o ușoară sfidare, în timp ce o lacrimă se prelinge stingheră pe obrazul fraged, plângând pentru coechipierii ieșiți prea timpuriu din joc. Au fost loviți de o neînsemnată mingiuță, dar forța loviturii și regulile stricte nu le permit să se întoarcă. Își acceptă cuminți soarta și așteaptă ca noi, cei rămași, să îi răzbunăm și să apărăm Castelul. Grea misiune! Grea povară pentru umeri fragili de copil! Grea de multe ori chiar și pentru umerii de adult!
      Instinct, creativitate, perspicacitate, îngemănate și dezvoltate în Jocurile foamei, numite așa după multele coltuce de pâine rupte în grabă, împărțite cu prietenii și înghițite aproape nemestecate, cu teama că părinții vor stopa joaca sau că adversarii vor sesiza evadarea. Astăzi mi-e foame de-un colț de joacă având acel gust, gustul libertății care să îmi fie îngrădită numai de părinți și de regulile inventate de amici.
      Din Castel mi-a plăcut partea în care echipa mea construia și reconstruia, cărămidă peste cărămidă, întregul. Nu m-am priceput să fiu vânător, să dau afară persoane ce nu aveau altă vină în afară de apartenența la altă echipă. Nu mă pricep nici acum să vânez și să anihilez persoanele care fac să mi se năruiască toate cărămizile cu grijă așezate, toate visurile și speranțele, parcă neștiind cât de greu îmi va fi să le reclădesc.
      Jocul este același, regulile lui mărunte încă se mai schimbă, iar eu nu sesizez întotdeauna urzeala, însă am lângă mine o echipă închegată, alături de care așez încrezătoare cărămidă peste cărămidă. Uneori societatea pare să îmi îngrădească libertatea, povara pare grea, echipa adversă îmi demolează ceea ce am construit, însă ambiția, dăruirea și spiritul de echipă mă ajută să o iau de la capăt, oricât ar părea de dificil.
      Viața este un joc pentru adulți, cu reguli învățate în copilărie, cu strategii și tactici pe care le pricepem chiar dacă nu am participat la Jocul lui Ender.



Cu acest articol particip la proba 11 din cadrul competiției SuperBlog 2013.  

32 de comentarii:

  1. ....frumos... da viata este un joc în care castigam, pierdem , învatam strategi noi zi de zi !!! mi-a placut la nebunie "astazi mi-e foame de-un colt de joaca avand acelasi gust, gustul libertatii care sa îmi fie îngradita numai de parinti...)... tare frumos !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos, Diana!
      Mi-a placut mult aceasta tema si am lasat sa iasa la iveala doruri pe care le tineam ascunse.

      Ștergere
  2. Forma cuvintelor, lungimea frazelor, imaginea, sensul ascuns, sensul deschis, jocul, puterea lui, reperele, actiunile, libertatea, ambitiile şi firescul textului mă fac să cred că ai cărămizi trainice acum, neperturbate de nimeni, de reguli, de intruşi, şi de .....jocuri puternice, fie el Superblog. Găsesc aceeaşi Vienela care mă incântă cu o idee frumoasă şi clară. Ader la ea! Multumesc, Vienela!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, am invatat regulile, incerc sa le respect si ma feresc de intrusii care mi-ar putea darama castelul (chiar daca uneori gresesc si il construiesc in nisip).
      Ma bucur ca a ajuns la voi ceea ce am vrut sa transmit. Si iti multumesc pentru tot!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Radu!
      Textul meu nu ti-a spus nimic? Nici cartea scrisa de Orson Scott Card?

      Ștergere
  4. da, vienela, jocul este mereu acelaşi, indiferent de vârstă. echipa? echipa este dată de sufletul tău şi nu mă întoiesc că este puternică pentru că este pe măsura ta.
    m-a surprins abordarea ta, recunosc, o surprindere amestecată cu încântare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca esti foarte pretentioasa cand vine vorba de texte, asa ca surprinderea si incantarea ta ma surprind si ma incanta.
      Doar impreuna suntem puternici, sa stii! :)

      Ștergere
    2. sunt pretenţioasă când vine vorba de mine, vienela. de la mine cer enorm. de la ceilalţi însă nu...
      eu ştiu ce înseamnă acest "împreună", ştiu prea bine... :)

      Ștergere
    3. Tocmai pentru ca esti pretentioasa cu tine... Asta spune multe, atat de multe!
      Despre impreuna mi-ar placea sa vorbim intr-o zi la psi-luneli sau la psi-cafea.

      Ștergere
  5. Jocul nu are un scop în sine, ci depinde de mâinile în cui încape. Abia de-aici încolo apare scopul. Pe urmă se nasc evaluările de situație, intuirea baricadelor și posibilele locuri unde ai putea să te ascunzi, cât mai aproape, ca să nu ratezi miezul — căci, de unul singur constructor, nu se poate! Dacă ți-ai găsit un loc bun, de unde poți să vezi cărămida-bază și apoi pe celelalte, în funcție de mărimea, forma lor, poți să fii sigur că acel castel nu se va dărâma la prima rafală de vânt. Să nu uit de sacrificiu! Nu e musai să pui numai o cărămidă și după aceea să fugi, crezând că a ta contribuție e una suficientă. Poți rămâne uneori, dacă ți-ai jucat bine cartea, să pui cărămidă cu cărămidă. În joaca asta, de om matur, ești chiar tu castelul. Iar mingea care vine spre tine e restul lumii. Dar nu trebuie să ne speriem! ...ne dărâmăm peste noapte, poate, dar ziua ce va să vină poate să aducă cu sine și alți jucători, care să deschidă noi ascunzișuri pe care le credeam a fi pierdute în noi, poate pentru totdeauna. De aici și frumusețea jocului, în chiar urâțenia aplicării lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricat de bune ti-ar fi picioarele, fuga nu este buna niciodata. Prefer sa raman pe loc, sa privesc situatia in ochii si sa iau tot ce e mai bun din ea.
      Un fel de balada a mesterului Manole in varianta moderna, construindu-ne ziua si vazand cum tot ce am ridicat (cat ne-am ridicat) s-a daramat peste noapte. :)))

      Ștergere
  6. ambitia, daruirea si spiritul de echipa se simt in tot ce spui si ce faci. jocul vietii ne prinde si ne invarte ca intr un carusel fortandu ne sa invatam a supravietui, a ne construi propriile castele in care sa simtim ca ne simtim bine. imi place stilul tau din ce in ce mai mult. felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Castel mi-am construit, il apar cu pretul vietii, urmeaza acum sa imi fac (si sa iti faci) pensiunea din varf de munte. :)
      Multumesc, Valy! Sunt mandra ca sunt printre voi!

      Ștergere
  7. Viața este un joc pentru adulți, cu reguli învățate în copilărie.
    Asta imi va ramane multa vreme in minte pentru ca e atat de profund de adevarata si ai sintetizat perfect!
    Felicitari fata draga, esti un izvor nesecat de inspiratie. Mult succes :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Iuliana!
      Mihai al meu ma intreaba in fiecare zi de unde imi vin ideile si inca nu am reusit sa ii dau un raspuns. Vin si se cer asternute pe foaie. :)

      Ștergere
  8. Nu stiu despre ce joc vorbesti, nu am auzit de el. dar , parol, desi ma asteptam sa fie proba de concurs pana nu am vazut poza ...nu mi-a fost foarte clar. kudos!
    Si apropo de asta
    Life is a song - sing it. Life is a game - play it. Life is a challenge - meet it. Life is a dream - realize it. Life is a sacrifice - offer it. Life is love - enjoy it.
    Sai Baba

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numele jocului este mai putin important, Cristina! Conteaza cu adevarat ceea ce a reusit sa scoata din noi, conteaza felul in care ne-a facut sa fim ca adulti.
      Singurul meu regret la aceasta proba este ca nu m-am putut dezlantui, sa vorbesc despre Card si despre toate ideile gasite in cartile lui, despre Copiii mintii, carte care pe mine m-a impresionat maxim.

      Ștergere
  9. Cred ca vei castiga aceasta proba... si iti doresc mult sa castigi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este inca devreme, Alina! Sunt putini cei care au scris pentru Nemira pana in aceasta clipa. Stii ce mi-a spus sotul meu in aceasta seara? Ca notele de pana acum nu reflecta cu adevarat valoarea noastra de bloggeri. Cel care va impresiona juriul de la Nemira va putea spune ca scrie cu adevarat bine.
      Mi-ar placea sa ne intalnim la final pe podium, amandoua fericite! :)

      Ștergere
  10. Cu adevărat, viața este un joc pentru adulți! Cu strategii complexe asemeni jocurilor din virtual. Cu echipa ta, cu care poți cuceri orice ți-ai dori!
    Interesantă abordare!
    Când eram mai mic, aveam niște jocuri de construcții. Tot felul de cărămizi, cu care construiam case, blocuri, hale industriale,... Mi-ai adus aminte de acele jocuri și de faptul ca și astăzi așez cărămizi, una peste alta, înălțând nu case, ci propriul meu EU interior. încă mai construiesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din copilarie imi aduc aminte de invidia pe care o simteam vazand ca baietii aveau jocul acela cu diverse piese de tabla ce trebuiau imbinate.
      Si eu construiesc in continuare si probabil nu ma voi opri atata timp cat voi avea capul pe umeri.

      Ștergere
  11. Îmi amintesc! La fel ca tine, Vienela, am fost tot timpul în tabăra celor care construiesc, şi atunci, şi acum. Nu vreau decât să construiesc! Dar, în acelaşi timp îi provoc şi îi dispreţuiesc pe cei care distrug. Şi ei îmi citesc asta pe chip!!!
    Frumos articolul tău. Baftă multă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca este cea mai buna tactica, dar si eu am tendinta de a le arata ceea ce simt.
      Multumesc frumos!

      Ștergere
  12. Copilaria ne caleste, maturitatea ne dovedeste. Acelasjoc, reguli diferite. Mult succes iti doresc, se vede ca ai scris din suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maturitatea ne dovedeste ca suntem copii in trupuri de adult. :))))
      Multumesc mult! Chiar am retrait momente frumoase in timp ce scriam. Bafta sa ai si tu!

      Ștergere
  13. Ce-mi place cum te joci cu minunatele cuvinte! Am mai citit articolele tale de la Superblog dar chiar nu am avut timp să las comentarii, deşi mi-au plăcut mult toate.
    Un weekend frumos şi succes în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca nici eu nu mai am timp sa las prea multe comentarii si chiar ma simt vinovata fata de cei care isi fac timp sa treaca pe la mine. Si articolele tale sunt frumoase.
      Bafta sa ai si tu!

      Ștergere
  14. Viata e o joaca si pedepsele ei sunt crunte, daca nu joci dupa reguli...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca este chiar asa, Alina. Uneori, placerea sta tocmai in incalcarea regulilor. Trebuie doar sa nu deranjezi pe altii incalcand regulile.

      Ștergere