Ma risipesc in multe directii, desi nu vad nici un capat de drum. Imi irosesc timpul fara mila, desi stiu ca nu am o eternitate la dispozitie. Il irosesc si pe al vostru, chemandu-va din cand in cand pe aici sau prin alte parti, daca scriu
elementar, suplimentar, complementar , daca va ofer imagini din Sala Sporturilor Ploiesti sau daca doar fac pasi inainte si inapoi. Simt ca ma irosesc, dar nu stiu sa imi dramuiesc puterile, nu stiu sa imi canalizez energia doar spre lucrurile cu adevarat importante pentru mine si cei dragi mie.
Ma risipesc si apoi regret, mai ales daca timpul imi dovedeste ca iar am gresit, ca am acordat din timpul meu unor persoane care nu meritau... Despre felul in care ma risipesc pe bloguri nu vorbesc, pentru ca nu e chiar risipa, desi multi imi spun ca ma insel, ca as putea face ceva mai bun in acest timp... Sper sa imi ramana timp in viata aceasta sa fac si ceea ce ma sfatuiesc prietenii. Sper sa mai am energie si dorinta...
fiecare din noi ne risipim cate putin. sau putin mai mult dar cred ca e un timp pentru toate. risipirea de acum se cheama cautare... eu asa o consider.
RăspundețiȘtergere