vineri, 19 iulie 2013

Lumea virtuala este periculoasa

Daca mai este cineva pe acest pamant care crede ca in lumea virtuala este mai simplu si mai sigur decat in lumea reala, vin eu sa ii destram visul, sa ii explic cat de periculoasa poate fi viata din online, daca omul nu 
poate ramane cu picioarele pe pamant. In online, pe marele internet, pe site-urile de socializare, in jocuri sau in alte locuri virtuale, in spatele monitoarelor, se ascund oameni, oameni care au o viata reala, dar si monstri cu chip de om, fiinte care nu sunt ceea ce par a fi. 
Cum ii putem demasca? Habar nu am. Probabil trebuie sa ne gandim bine la ceea ce vrem de la lumea virtuala. Sa ne gandim daca suntem dispusi sa ne putem viata pe tapet, ca toti sa aiba acces la ea. Sa ne gandim ca in spatele unor cuvinte frumoase, magulitoare, se poate ascunde un om rau, un om care are interese ascunse. Sa luam aminte la ceea ce se intampla in jurul nostru, sa vedem ca multe dintre relatiile din virtual sunt false, iar cele care s-au mutat din online in ofline nu s-au terminat prea bine.
Exemple sunt cu duiumul... In fiecare zi, in intreaga lume se intampla ca persoane naive, care au crezut in cuvinte frumoase asternute pe foaia virtuala, sa fie agresate de cei in care crezusera. Este atat de usor sa iti creezi o identitate falsa pe internet, si atat de greu ca omul cinstit sa isi de-a seama ca are de a face cu sarlatani... Nu putem decat sa deschidem ochii mari, sa nu luam de bune toate cuvintele citite, sa nu ne incredem orbeste in oameni pe care nu ii cunoastem in viata reala.
Stiu, nevoia de socializare este tot mai mare, pe masura ce vietile ni se schimba, pe masura ce tehnologia avanseaza si ne tintuieste langa calculator... Iesim tot mai putin in natura, avem tot mai putin timp pentru prieteni, pentru a sta cu oamenii dragi, pentru a ne trai viata asa cum au facut parintii sau bunicii nostri. Lucram la calculator, socializam de la calculator, discutam cu necunoscuti, ne destainuim lor. Daca suntem atenti si norocosi, daca nu intram pe site-uri dubioase, putem cunoaste oameni frumosi, oameni de calitate, cu care sa legam prietenii trainice. O clipa de neatentie sau anumite sperante ne pot impinge spre oameni rai, ciudati, dezaxati, periculosi. 
Inainte de toate, trebuie sa invatam cum se cerne graul de neghina, cum putem recunoaste oamenii faini si cum ne putem feri de cei care au interese ascunse. De necrezut, sau poate ca o confirmare a temerilor mele, in timp ce scriam acest articol, am primit un mail ciudat, un mail care m-a amuzat in prima clipa, ca mai tarziu sa imi starneasca diverse banuieli. Este un e-mail in care sunt averizata din prima clipa ca numele si adresa sunt false, ca omul tine la intimitatea lui si nu vrea sa dezvaluie mai multe despre persoana sa. Sa va arata mesajul:
"Buna,

Povestea mea este simpla si cred ca numai cineva dedicat acestui domeniu -social media- poate face ca mesajul meu sa ajunga mai departe. Pentru a trece direct la subiect, te rog viziteaza ... o pagina de facebook, careia nu vreau sa ii pun linkul
Desi citesc cu placere si unele randuri online, sunt mai putin deschis acestui mediu virtual, drept pentru care, sper sa ma intelegi, aceasta adresa de mail este temporara si pe un nume intamplator. 
Succes in drumul tau online! :)"

Povestea de pe pagina de facebook este simpla si frumoasa, parca prea bine scrisa si prea ca in filme:

"Îți amintești?
Era într-o miercuri, 22 mai, pe Magheru, în jurul orei 21:30. După o piesă extraordinară, ies de la teatru cu gândul de a-mi croi drumul spre casă. Atunci te-am văzut pentru prima dată. Ne-am însoțit pe același drum, dar tu nu o știai încă. Întru târziu, în apropierea metroului, îmi fac curaj și-ți întind mâna pentru a te saluta. Alina, mi-ai spus. De-acum cuvintele-mi erau deșarte. Emoțiile abundaseră, nu-mi mai dădeau pace. Îmi plăcea tot ce simțeam, tot ce vedeam. Părul tău bogat, împletit și adus în față, rochia ta simplă, dar suficient pentru a-ți spune tinerețea, chipul tău frumos pictat în luminile curioase ce-ți însoțeau privirea, sau zâmbetul tău încrezător. Mi-ai spus că nu poți da curs vreunei invitații pentru că nu ne cunoașteam deloc. Înțelegeam perfect, dar cu atât mai mult voiam să te revăd. În cele din urmă, mi-ai zis că dacă ne vom vedea din nou, atunci e destinul. Am zâmbit împreună și atunci ți-am dat dreptate, renunțând astfel la gândul de a mai încerca. Dar acum NU, nu vreau să mă las pe mâna destinului, așa că încă te caut, dragă Alina... Sper ca această rețea de socializare, pe care o folosești, să facă, într-un fel sau altul, să primești acest mesaj.
ps 1: erai însoțită de o prietenă..
ps 2: pe cât de public este acest mesaj, pe atât de necunoscută vreau să rămână identitatea noastră."

Ce poti crede atunci cand primesti un asemenea mesaj? Cum poti avea incredere intr-un om care publica o asemenea poveste, apoi trimite mailuri anonime? Imi pare rau, dar eu sunt prea batrana pentru a mai crede in basme. Stiu, este posibil ca povestea sa fie adevarata si baiatul chiar sa nu aiba ganduri ascunse. Totusi, prefer sa fiu vigilenta, pentru a nu avea vreo fata pe constiinta. 
Alina, daca existi si ajungi sa citesti acest mesaj, as vrea sa te rog sa fii atenta, sa nu te lasi pacalita de cuvinte frumoase! 

2 comentarii:

  1. Am mai încercat, nu demult să las un mesaj aici. N-am să spun decât atât: greu, nici măcar eu nu ştiu dacă sunt cea care scrie frumos sau trăiesc frumos. Foarte frumos articol şi util.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, Vienela, privitor la pericolele dependentei de internet dar, din pacate acestea nu termina aici. Da-mi voie sa public link-urile spre doua aticole interesante care trateaza aceiasi problema, si anume pericolele internetului. Multumesc si un sfarsit de saptamana cat mai frumos.

    - http://lumesievenimente.blogspot.it/2012/08/bun-venit-in-iad-afla-daca-esti.html;
    - http://lumesievenimente.blogspot.it/2012/08/recuperarea-din-iad-cand-internetul.html.

    RăspundețiȘtergere