sâmbătă, 24 mai 2014

Cazare in judetul Tulcea

Am urmarit de curand un reportaj interesant la televizor, despre frumusetea zonei Babadag, despre obiceiurile celor de acolo, despre traditii, obiceiuri, dar si despre deja celebrele ciorbe de peste facute cu apa din Dunare. Vrajita de peisaje, de dansurile in jurul focului, de aburul ce se vedea iesind din ciorba lipovenilor, mi-am spus ca acolo trebuie sa ajung cat mai curand. Judetul Tulcea ascunde comori inca neexploatate suficient de romani.
Nu ma refer aici la nimic material, ci numai la comorile pe care sufletul le poate aprecia.

Dupa ce am intrebat in stanga si in dreapta, dupa ce am scris si pe blog, si pe facebook despre faptul ca imi caut gazda in babadag sau imprejurimi, pentru vacanta de vara, mi-am dat seama ca este posibil sa nu imi placa acest lucru. Cum sa ma duc asa, pe nepusa masa, in casa unor oameni necunoscuti, cum sa imi deranjez prietenii, cum sa fac asa ceva, cand mi-as putea rezerva o camera la un hotel?

Asa mi-ar fi cel mai comod. Nu as depinde de nimeni, nu as fi datoare nimanui, as avea conditii la fel de bune ca acasa si m-as putea bucura de frumusetile din Tulcea fara sa simt ca ma chinui sau ca deranjez pe cineva. Am gasit un hotel elegant, departe de agitatia orasului, undeva in satul Baltenii de Sus, comuna Bestepte, evident judetul Tulcea si m-am decis sa imi programez vacanta de vara in asa fel incat sa ajung, macar pentru cateva zile, in aceasta zona frumoasa a tarii, sa ma bucur de pitorescul ei si sa imi incarc bateriile.


Amplasat pe malul drept al bratului Sf Gheorghe, la doar 50 de metri de Dunare, Hotelul Wels este situat intr-un cadru idilic, intr- zona de poveste, acolo unde satul a nascut povestea si de unde am de gand sa ma intorc cu tolba plina de povesti numai bune de pus pe blog. Am convingerea ca va fi cea mai reusita vacanta a mea, ca ma voi intoarce de acolo mult mai bogata sufleteste, ca voi cunoaste oameni frumosi, simpli, neatinsi de nebunia lumii moderne.

Stiu ca in satele din jurul Babadagului oamenii inca mai au case acoperite cu stuf, inca mai gatesc ciorba de peste cu apa din Dunare (spunea reporterul care facuse documentarul acela ca Dunarea insasi este o imensa supa de peste). Sper sa fie la fel de interesanta si zona in care se afla acest hotel, sa pot gasi povesti de viata bune de asternut pe blog si sa raman cu amintiri de nepretuit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu